by Viorica Huber-Rogoz
„Dar copiii? Copiii, şi mai ales copiii-elevi au rămas fascinaţi de câtă luptă a trezit în ei spectacolul, voinţă de luptă cu cifrele, cu adunarea şi scăderea, cu petele de cerneală de pe caiete, care, în piesă, devin, prin personificare, personaje autentice.
Piesa este mai mult decât o simplă poveste… este o lecţie de educaţie care conţine multiple date de influenţare a copiilor-elevi înspre muncă şi conştiinciozitate. Credem că n-ar trebui să lipsească de la spectacol nicio clasă din ciclul I-IV, că ora educativă ar putea fi suplinită cu prisosinţă de acest spectacol.
Regia Franciscăi Simionescu a reuşit să închege un spectacol deosebit, de o veritabilă valoare artistică şi educativă, scenografia lui Nistor Coita a susţinut funcţional regia subliniind mişcarea scenică şi ideile textului, ajutând la descifrarea mesajului piesei…” (Teodor Crişan, Crişana, 25 martie 1973)
