Folosim cookie-uri | We use cookies
×

Ce ciudată este viața! În urmă cu două luni și ceva – prin aprilie, când împlinisem și eu niște ani – Mircea scria o pagină de ziar despre mine și activitatea mea, ca despre un prieten și colaborator pe care l-ai cunoscut și apreciat. Am și vorbit la telefon fără să știm că va fi ultima noastră convorbire!

Ne cunoștem de mult, din 1959, când am lucrat împreună ca metodiști la Casa Regională a Creației Populare Crișana, apoi, după ce a început să „scrie teatru”, iar eu devenisem director, i-am promovat, pe criterii de valoare, și am jucat roluri în fiecare din piesele sale, fie că se numeau „Vlad Țepeș în ianuarie”, „Noapte albă”, „Hotărârea”, ori altele care le-au urmat.

L-am sprijinit, împreună cu Elisabeta Pop, în lunga lui perioadă de directorat și am rămas prieteni și după ce nu am mai fost directori...!

El îmi ura „ani mulți!”. Eu sunt nevoit, asemeni tuturor prietenilor săi, să vărs o lacrimă pentru acela care a fost Mircea Bradu și să-mi exprim credința că numele lui va rămâne de referință pentru ceea ce înseamnă literatură și artă – în acest areal generos pentru cei ce iubesc și respectă creatorii de frumos!

...A mai plecat... cineva! Așa e viața!

Eugen Țugulea
Actor

×

TOP