"How, if not with immense regret, do we say goodbye to another colleague and dear friend? In recent years, George Voinese and Tiberiu Covaci have left us, and now, at the beginning of the season, Ion Ruscuț is leaving in great haste."

Ion came to Oradea after graduation and, lo and behold, he stayed in the theater, until his retirement years. He came then, a tall, handsome young man, full of vigor, talent and desire to assert himself. His teacher, director Zoe Anghel Stanca, introduced him, telling us how much she supported the Transylvanian who came to the exam to try his luck. She told us then, those in the theater, what it's like with talent and work on stage, with hard work, with dedication and luck. With the chance of the perfect meeting between the talent a young person is born with and what he adds to it later, through permanent preparation: readings, physical condition and mental contribution.

Atent și el la vorbele profesoarei, a început să joace, cizelând atent, roluri episodice, dar netrecând vreodată neobservat prin scenă. Bine făcut, cu o voce frumos timbrată, Ion era destinat rolurilor de flăcău frumos. Îl așteptau, cine știe, poate câteva personaje din zona inimii albastre… N-a fost să fie. El a rămas la roluri de mică întindere, dar bine construite. A recitat atât de frumos poeziile lui St. Aug. Doinaș, într-un spectacol faimos prin unicitatea lui, a construit atent câteva personaje sub atenta sfătuire profesională a regretatului regizor Sergiu Savin, a lui Alexandru Colpacci, Dan Alecsandrescu, Victor Ioan Frunză, Szombat Gille Otto.

Dar într-o zi, binecuvântată zi, Ion și-a găsit o nouă profesie din sfera largă a artelor spectacolului: filmul de animație, post sincronul etc. A jucat mult, numeroase personaje care i-au încântat și vor continua să-i încânte pe cei mici încă multă vreme de acum înainte. Personajelor sale, din cele mai diferite sfere, le-a adăugat sensibilitate și umor. Un umor cu care-și încânta colegii, la repetiții, aducând un zâmbet pe fețele, uneori obosite ale colegilor. Colegi tineri pe care a apucat să-i și aducă sub umbrela lui profesională, semnând regia post sincron a multor filme. A fost șansa lui, așa cum spunea profesoara…

Ion s-a grăbit să plece. În aceste ultime zile, când pierdea lupta cu viața, să ne imaginăm că el, un om de o bunătate rară, de un firesc și o simplitate elegant impusă, de o căldură sufletească aparte, de o generozitate greu de găsit la semenii noștri, ne sfătuiește să nu uităm vorbele înțelepte ale Ecleziastului, să nu plângem, ci să-l păstrăm în inimile noastre, cât putem mai mult.

Fie-i somnul etern lin, ca adierea aripii pescărușului cehovian!”

Elisabeta Pop,
critic de teatru și fost secretar literar la Teatrul Regina Maria