Please ensure Javascript is enabled for purposes of website accessibility
Folosim cookie-uri | We use cookies
Cookie-urile ne permit să vă oferim online serviciile noastre. Pentru a vă bucura de toate facilitățile website-ului este necesar să le acceptați.
×

Comedie în cinci acte de Beaumarchais
Traducerea:  I.Stroescu şi Anda Boldur

Cea mai cunoscută piesă din trilogia creată de Beaumarchais la sfârșitul secolului al XVIII-lea, „Nunta lui Figaro”, desfășoară într-un ritm alert noile aventuri ale năstrușnicului Figaro, personaj ce-și făcuse intrarea pe scena literară prin comedia „Bărbierul din Sevilla”, cu mai bine de zece ani înainte.

Figaro, valet al Contelui Almaviva dorește să se căsătorească cu Suzane, prima cameristă a Contesei Almaviva. Contele, care nu rămâne indiferent la nurii tinerei cameriste și își reclamă „dreptul seniorului”, caută să împiedice această căsătorie cu ajutorul Marcelinei, care încearcă să îl forțeze pe Figaro să o ia de nevastă în contul unor datorii mai vechi. Cherubin, pajul Contelui, adolescent aflat la primele tresăriri sentimentale, o curtează pe Fanchette, fiica grădinarului, dar în același timp este interesat chiar de Contesa Almaviva. Aceasta află că soțul său a încercat să o seducă pe Suzane și pune la cale un plan de răzbunare.

Pe această canava a intrigilor sentimentale, dramaturgul francez imaginează o întreagă avalanșă de feste, travesti-uri, confuzii, bilete anonime și întâlniri încrucișate astfel încât, la un moment dat, Contele se străduiește să își seducă propria soție, în timp ce Figaro se crede înșelat încă din prima zi de căsătorie.

În final toate confuziile se clarifică, ba mai mult, Figaro își descoperă adevărații părinți în persoanele lui Marcelline și Bartholo. Toată lumea se împacă în cele din urmă cu toată lumea și, chiar dacă reconcilierea este una formală, piesa se sfârșește printr-un vesel vodevil al ceremoniei nupțiale.

Distribuţia:

Contele Almaviva:  Ricardo Colberti
Contesa:  Simona Constantinescu
Figaro:  Jean Săndulescu
Susanne:  Geta Iancu, Sofica Albu
Marceline:  Maud Mary
Antonio:  Constantin Adamovici, Valentin Avrigeanu
Fanchette:  Doina Ioja Vasiu
Chérubin:  Oana Diamandi
Bartholo:  Ioan Pater
Bazile:  Constantin Simionescu
Don Gusman Brid’Oison:  Marcel Segărceanu
Double-Main:  Gheorghe V. Gheorghe
Aprodul:  Gheorghe Angheluţă
O tânără păstoriţă:  Anca Miere Chirilă
Pedrille:  Gelu Ivaşcu, Grig Schiţcu

Regia artistică:  Dan Alecsandrescu
Scenografia:  Eliza Popescu
Regia tehnică:  Dalma Simionescu
Sufleor:  Elena Varlam Pintilescu

Data premierei:  14 iulie 1961

 

Trupa Iosif Vulcan:

Trupa Arcadia:

×

TOP