Please ensure Javascript is enabled for purposes of website accessibility
Folosim cookie-uri | We use cookies
Cookie-urile ne permit să vă oferim online serviciile noastre. Pentru a vă bucura de toate facilitățile website-ului este necesar să le acceptați.
×

Comedie de Radu Stanca

Premieră absolută

Încadrându-se în lungul şir al scrierilor inspirate din cultura antică, piesa „Critis” sau „Gâlceava zeilor” a fost considerată de critici drept un exerciţiu de ironie pe teme mitologice. Phoebus, Hera, Zeus, Atena sunt caracterizaţi satiric în scene de comedie bufă, dar care care păstrează o prospeţime şi un bun-simţ neîndoielnic. Pretextul pentru gâlceava zeilor este o tânără şi frumoasă muritoare – ateniana Critis, care câștigă un concurs de frumusețe desfășurat în Thessalia, în timp ce Aphrodita, participând incognito la concurs, iese pe locul al doilea. Jignirea adusă frumuseții nu poate rămâne nepedepsită, astfel încât Aphrodita și soțul ei, Hephaistos, cer permisiunea lui Zeus de a o „încârtița” pe Critis. Pallas Athena, zeița fecioară, care păstrează o antipatie manifestă față de Aphrodita încă de la întâmplarea cu mărul lui Paris,  o ia pe Critis sub dubla ei ocrotire – ca locuitoare a Atenei și ca fecioară. Din acest moment, încurcăturile și certurile în Olimp se țin lanț, implicând tot mai mulți zei, supuși cu toții acelorași pasiuni, invidii, gelozii, resentimente ca și oamenii, părtinitori și arbitrari în judecăți și în acțiuni. Numai Phoebus se bucură de scandal, ca de o diversiune care va mai risipi lâncezeala care domnește în Olimp. Tot el, inspirându-se din teoriile filozofice platoniciene, găsește explicația fenomenului prin care Aphrodita a putut fi învinsă tocmai la un concurs de frumusețe: „Aphrodita e însăși frumusețea. Critis e o fată frumoasă doar. E firesc ca oamenii să nu recunoască decât imitațiile, nu și modelul suprem.”

Începută în Olimp, gâlceava coboară pe pământ, unde zeii încearcă organizarea unei a doua ediții a concursului de frumusețe, în cadrul căreia Zeus, deghizat în regele cetății, o va alege pe Aphrodita câștigătoare, repunând-o în drepturile sale firești și ștergând jignirea inițială. Atins însă de săgeata lui Eros, Zeus se îndrăgostește și el de Critis, în timp ce Hera face planuri îndrăznețe de a-l înșela cu Phoebus. În final, toate revin în matca lor inițială, deși vechile antipatii și războaie nu se sting, iar Critis, muritoarea înzestrată cu o șansă nemaipomenită, se va căsători cu adevăratul rege al cetății, tânăr, chipeș, pe măsura ei, încheind astfel prin happy end această farsă cu tâlc, această glumă contemporană pe o canava clasică ce dezvăluie tiparele adevărului şi ale frumuseţii umane.

Distribuţia: 

Zeus:  Nicolae Toma
Regele:  Ben Dumitrescu
Hera:  Doina Ioja
Pallas Athena:  Alla Tăutu
Afrodita:  Simona Constantinescu
Phoebus:  Nicolae Barosan
Hermes:  Jean Săndulescu
Hephaistos:  Ion Mâinea
Eros:  Ana Popa
Critis:  Gina Nicolae
Corifeu I:  Octavian Uleu
Corifeu II:  Ioan Pater

Regia artistică:  Miron Niculescu (Teatrul Naţional „I.L.Caragiale” Bucureşti)
Asistent regie:  Nicolae Toma
Scenografia:  Elena Ionescu
Muzica:  Zoltán Boros 
Coregrafia:  Eva Ombódi
Regia tehnică:  Elena Varlam
Sufleor:  Sofica Spoială 

Data premierei:  16 februarie  1969

 

 

Trupa Iosif Vulcan:

Trupa Arcadia:

×

TOP