Print
Category: Stagiunea 1969-1970

Vodevil în trei acte de Aurel Baranga

„Fii cuminte, Cristofor!” abordează tema perenă a familiei şi a încercărilor prin care trece acest nucleu atunci când armonia începutului este erodată de trecerea anilor. Compozitorul Cristofor Bellea este căsătorit cu Ema, dar în căsnicia lor se face simţită pregnant rutina. Fiecaruia i se pare ca nu traieste, ca “vegeteaza”, ca „saptamana asta seamana cu cea dinainte”, ca “se simte obosit”, ca “a imbatranit prematur”, ca “totul e searbad”, ca celalalt e “absent”, “indiferent”, “absorbit exclusiv de preocuparile lui”. Fire autentică de artist, Cristofor îşi tratează soţia cu superioritate, îi striveşte personalitatea şi îşi permite chiar să aiba întâlniri secrete cu Anca, cea mai bună prietenă a familiei. Seismul se produce atunci când supusa soţie, plecată din localitate să vadă de sănătatea tatălui, îi trimite din gară soţului un bilet prin care îl anunţă că îl părăseşte pentru alt bărbat.

Drama capătă accente bovarice: soţul suferă, dar mai mult din orgoliu decât din dragoste: el se revolt la gândul că şi soţia lui s-ar putea îndrăgosti de altcineva. Totul pare să se termine cu bine când, aproape de final, întâmplarea se dovedeşte a fi o farsă. Finalul e în realitate destul de amar, pentru că soţia îl părăseşte într-adevăr pe Cristofor, nu pentru un alt bărbat, ci pentru fericirea proprie. Printr-un joc al alternanţelor, dramaturgul sugerează că poate dacă Cristofor ar fi fost căsătorit cu Anca, atenţia lui s-ar fi îndreptat spre Ema, căci el este şi rămâne un aventurier în dragoste. 

Distribuţia: 

Valeriu Stambuliu:  Jean Săndulescu
Victoria Sava:  Doina Ioja
Cristofor Bellea:  Nicolae Toma
Ema Bellea şi Anca Stambuliu:  Simona Constantinescu

Regia artistică:  Mihai Raicu
Scenografia:  Maria Haţeganu
Regia tehnică:  Dalma Simionescu
Sufleor:  Sofica Spoială
Ilustraţia muzicală şi sonorizarea:  Dorel Olea 

Data premierei:  13 decembrie 1969