Comedie în două părţi de Giovanni Maria Cecchi
Traducerea: Eta Boeriu
Premieră pe ţară

Circumscrisă comediei culte italiene din epoca renascentistă, piesa „Vicleniile dragostei” oferă o avalanșă de confuzii, combinații ingenioase, păcăleli amuzante și încurcături inedite, toate având ca ax central tribulațiile iubirii. În Prolog, autorul mărturisește că s-a inspirat dintr-o întâmplare reală, petrecută la Pisa, comedia devenind astfel o oglindă a vieții din perioada Renașterii. Piesa pune în mișcare un soț bătrân (Messer Ambrogio), o soție tânără și fermecătoare (Oretta), pe sora ei, înzestrată cu aceleași calități (Violante), și doi tineri înfocați, hotărâți să profite de situație (Giulio și Rinuccio). „Sensul major al operei lui Cecchi este acela că firea umană are nevoie de armonie, de echilibru, rupt în cazul de față printr-un mariaj inadecvat, în care partenerii sunt prea depărtați pe scara vieții pentru a se putea pune de acord în … toate celea. Pornirile adulterine ale Orettei nu sunt condamnate, ele venind ca o încercare de restabilire a echilibrului rupt de Ambrogio atât prin căsătoria egoistă, precum și prin licențele pe care încă și le îngăduie. Dar se știe de când lumea: o soție înșelată e o victimă, un soț încornorat – un ridicol, deci din toată tevatura asta perdantul va fi Ambrogio, tinerețea (Oretta, Violante, Giulio și Rinuccio) încasându-și cu prisosință drepturile.” (Dumitru Chirilă în „Familia”, mai 1988).

Distribuţia:

Messer Giulio:  Dorin Presecan 
Messer Rinuccio:  Ion Ruscuţ
Messer Ambrogio:  Petre Panait 
Madonna Oretta:  Mariana Presecan
Madonna Violante:  Mariana Neagu
Giorgetto:  Eugen Harizomenov
Gianella:  Tiberiu Covaci
Madonna  Verdiana:  Alla Tăutu
Madona Agnola:  Mariana Vasile
Uguccione:  Laurian Jivan

Regia artistică:  Sergiu Savin
Asistent regie:  Eugen Harizomenov
Scenografia:  T.Th.Ciupe
Ilustraţia muzicală:  Erasmus Minchevici
Regia tehnică:  Elena Varlam
Sufleor:  Iuliana Chelu
Lumini:  Iosif Balogh
Sonorizare:  Alexandru Tudose

Data premierei:  26 martie 1988