Please ensure Javascript is enabled for purposes of website accessibility
Folosim cookie-uri | We use cookies
Cookie-urile ne permit să vă oferim online serviciile noastre. Pentru a vă bucura de toate facilitățile website-ului este necesar să le acceptați.
×

Stagiunea 1993-1994

Comedie de Carlo Goldoni
Traducerea: N.Al.Toscani
Spectacol în coproducţie cu Teatrul de Nord din Satu Mare

Aspirația de a rivaliza cu aristocrația, prin plăceri costisitoare, poate aduce prejudicii serioase burgheziei aflate în plină criză de valori. Două familii se angajează cu ardoare în pregătirile pentru petrecerea câtorva luni la țară, fie și cu prețul unor enorme datorii („Mania vilegiaturii”). Viața bucolică este cadrul în care înfloresc iubirile, dar și rivalitățile, în vreme ce se risipește precara avere („Aventurile vilegiaturii”). La întoarcerea în Livorno, realitatea își reintră în drepturi pentru a guverna rațiunea și sentimentele („Întoarcerea din vilegiatură”). Ruina materială rimează cu cea sentimentală și morală în această lume în care totul – de la dragoste la relațiile sociale – nu este decât aparență, iar singura modalitate de a menține aparențele este bunăstarea, și ea himerică. Totul este copie nereușită a modului de viață aristocrat: preocupați doar de aspectele frivole ale vieții și uitând esențialul, burghezii călători nu sunt niciodată la locul sau la momentul potrivit, astfel încât singurii care se bucură cu adevărat de vilegiatură sunt servitorii…

Comedie cu balet de Jean Anouilh

Viața la Vichy se scurge egală și monotonă pentru câțiva membri ai aristoctației britanice – Lady Hurf, nepoatele ei, Eva și Juliette și Lordul Edgar – precum și pentru Dupont-Dufort tatăl și fiul, aflați în căutarea unor alianțe care să le relanseze afacerile bancare falimentare. Sosirea hoților Peterbono, Hector și Gustave schimbă din temelie ritmul acestei vieți pașnice: Hector va flirta cu Eva, Gustave și Juliette se vor îndrăgosti unul de celălalt, în vreme ce Peterbono, prevăzând o lovitură strașnică, va încerca să le atribuie prietenilor săi falsa identitate a unor nobili spanioli ruinați de revoluție. Deși depistează de la bun început tentativa de înșelătorie, Lady Hurf îi invită pe cei trei impostori în vila sa. Peterbono și Hector sunt încântați, doar Gustave suferă la gândul că trebuie să o mintă pe iubita sa Juliette. În timp ce întregul grup se află la cazino, unde se organizează un Bal al Hoților (care se va dovedi a fi de fapt un Bal al Florilor), Gustave se hotărăște să  prădeze casa și să plece pe loc. Pe neașteptate, Juliette i se alătură, descoperă adevărul și îl roagă să o ia cu el oriunde ar merge.

Piesă de teatru de Antonio Gala
Traducerea: Alina Cambir
Pemieră pe ţară

Dezbaterea pe care o propune dramaturgul Antonio Gala în tragedia modernă „Cimitirul păsărilor” demonstrează că, după cum există o legătură indestructibilă între dorința de libertate a omului și teama de ea, libertatea mult râvnită, înțeleasă în perspectivă individuală poate deveni cu ușurință un pericol, chiar o nouă tiranie. Un spațiu închis, sufocant, lipsit de lumină, de perspectivă. Aceasta este casa familiei Aguayos – o familie în care domnește ura, disprețul, suspiciunea, unde însăși ideea de libertate, de zbor este anulată prin existența în decor a unei colecții de păsări împăiate de un bătrân paralitic omniprezent și dictatorial, îngenunchind fără milă orice scăpărare de voință ori de personalitate a celor din jur. Fiii – Deogracias și Nicodemo, aproape bătrâni și ei deja, sunt două ființe slabe, niște marionete cu un simț etic discutabil, neputincioși și iresponsabili. Și soțiile lor sunt făpturi slabe, resemnate, trăind în iluzii, dar măcar o dată în viață, ele cunosc gustul extraordinar al libertății: în final, Emilia îl va ucide pe Miguel, fiul nelegitim al bătrânului, martor al tuturor nimicniciilor petrecute în casă, dovedindu-și sieși că este capabilă de acțiune, fie ea una oribilă; Martina, la cincisprezece ani, înainte a fi violată de bătrân, se dă primului necunoscut care îi iese în cale.

Piesă muzicală pentru copii de Gheorghe Stana

Regia artistică:  Gheorghe Stana
Scenografia:  Gyöngyi Újvárossy Kerekes 
Muzica:  Camil Georgescu
La sintetizator:  Laurenţiu Baciu

Data premierei:  5 aprilie 1994

Spectacol de poezie în aer liber, la statuia poetului Mihai Eminescu

Interpreţi:
George Voinese, Mariana Presecan, Elvira Platon Rîmbu, Ion Ruscuţ, Dorin Presecan

Regia artistică şi ilustraţia muzicală:  Eugen Harizomenov

Data premierei:  14 iunie 1994

Trupa Iosif Vulcan:

Trupa Arcadia:

×

TOP