Please ensure Javascript is enabled for purposes of website accessibility
Folosim cookie-uri | We use cookies
Cookie-urile ne permit să vă oferim online serviciile noastre. Pentru a vă bucura de toate facilitățile website-ului este necesar să le acceptați.
×

Dramatizare de Elena Preda şi Eugen Ţugulea, după o idee din romanul Cel mai iubit dintre pământeni de Marin Preda
Premieră absolută

Vasta pânză epică a romanului polifonic „Cel mai iubit dintre pământeni” își găsește o dramatizare inedită în piesa orădeană „Dacă dragoste nu e…”. Spectacolul evocă o istorie relativ recentă – „obsedantul deceniu” ’50-’60 -, neînfrumusețată, analizată și asumată din unghiul lui Victor Petrini, protagonistul și naratorul întâmplărilor relatate într-o retrospectivă ordonată, cronologică. Accentul cade pe „fioroasele tragedii din dormitor”, cum califică Ovid S. Crohmălniceanu traumele vieții sentimentale ale eroului. Petrini traversează patru experiențe erotice diferite, cu semnificație inițiatică, alături de Nineta, Căprioara, Matilda și Suzy. Fiecare angajare în eros se transformă într-un eșec care îl marchează pe erou mai mult decât toate nedreptățile și gravele evenimente sociale care îl înconjoară. Intelectual lucid, Petrini este profesor de filozofie închis pentru motive politice (presupusa colaborare cu organizația legionară „Sumanele negre”); experiența concentraționară la Canal și apoi într-o mină de plumb îl face să cunoască degradarea umană în formele ei cele mai cutremurătoare și legea „ucide pentru a nu fi ucis”. La ieșirea din închisoare ajunge lucrător de deratizare, apoi contabil, refuzând să facă orice compromis cu puterea comunistă (de exemplu scrierea unei cărți marxiste). Pierzând totul în viața publică, socială, Petrini mizează totul pe fericirea în dragoste, pentru că atât i-a mai rămas. Când în fine, lucrurile par a reintra pe un făgaș acceptabil și relația cu Suzy pare împlinită, Petrini redevine pe neașteptate jucăria sorții: întâlnindu-l pe fostul soț al lui Suzy, se apără de el, îl aruncă din cabina telefericului și ajunge din nou la închisoare.

Ideea centrală este sintetizată în titlu și în fraza finală, de sorginte biblică: „Dacă dragoste nu e, nimic nu e”. Prin Victor Petrini este trasată istoria unui sentiment, analizându-i-se degradarea progresivă. Paradoxal, „cel mai iubit dintre pământeni” este un om căruia destinul îi interzice accesul la iubire. Singurul imperativ moral pentru depășirea condiției de jucărie a sorții rămâne totuși, după cum subliniează finalul, iubirea. Ultimele cuvinte definesc condiția personajului care s-a ridicat pe spirala cunoașterii la adevărul că fără iubire viața nu are sens.

Distribuţia:

Victor Petrini:  Ioan Coman
Căprioara:  Ofelia Fîrte
Anchetatorul şi şeful:  George Voinese
Petrică Nicolau:  Alexandru Cornea
Matilda:  Elvira Platon Rîmbu
Tasia:  Mariana Neagu
Petea:  Sebastian Lupu
Vasile:  Ion Abrudan
Tamara:  Mirela Niţă  Lupu
Artimon:  Gheorghe Iernea
Ion Micu:  Doru Fîrte
Clara:  Monalisa Basarab
Mama:  Mariana Vasile
Bunica:  Simona Constantinescu
Bunicul:  Eugen Ţugulea
Olaru:  Ion Mâinea
Colonelul:  Eugen Harizomenov 
Nineta:  Andra Tudor Cornea
Suzi:  Mariana Presecan
Pencea:  Ion Ruscuţ
Un agentul:  Nicolae Segărceanu

Regia artistică:  Eugen Ţugulea
Scenografia:  Cristian Rusu
Regia tehnică:  Eugenia Popa
Sufleor:  Florenţa Szabo
Lumini:  Iosif Balogh, Sorin Precup
Sonorizare:  Sorin Domide

Data premierei:  17 martie  1998

Trupa Iosif Vulcan:

Trupa Arcadia:

×

TOP