Print
Category: Stagiunea 2001-2002

Dramatizare după basmul lui Ion Creangă de Gheorghe Calamanciuc

În „Povestea lui Harap-Alb”, descoperim un Bildungsroman fantastic şi, indirect, o lecţie despre onestitate, curaj, prietenie şi iubire, adică despre acele elemente care alcătuiesc însăşi esenţa existenţei umane. Fiul mezin al Craiului, cel mai destoinic dintre frați, este trimis la curtea Împăratului Verde pentru a-i urma la tron, acesta neavând urmași. Ca răsplată pentru inima bună și generoasă, fiul de crai este sfătuit de Sfânta Duminică, deghizată în bătrână nevoiaşă şi cerşetoare; despărţirea de casă se face numai cu acordul tatălui, după proba îndrăznelii, care atestă că feciorul este pregătit pentru marea călătorie. Ieşit din spaţiul grijilor şi al poveţelor părinteşti, fiul intră într-un univers străin lui, în care are loc o rătăcire simbolică. Pădurea apare ca spaţiu labirintic, ca probă capitală în drumul eroului. Aici se adăpostesc forţele răului, a căror întâlnire este iminentă: Spânul ce poartă masca umilinţei şi a bunăvoinţei, îl induce în eroare pe eroul novice, nedeprins încă a deosebi aparenţa de esenţă.

Coborârea în fântână echivalează cu o moarte simbolică a fiului de crai, care renaşte în postura de slugă, intrând astfel într-o lungă probă a umilinţei, necesară în procesul formării unui conducător autentic, căruia nu trebuie să-i fie străine sentimentele unui supus. Odată ajunși la curtea Împăratului Verde, Spânul îl supune unor grele încercări, cu gând să-l piardă și să păstreze pentru sine tronul împărăției: să-i aducă sălăți din grădina ursului, pielea unui cerb fermecat, bătută cu nestemate și pe fiica Împăratului Roș. Încercările la care e supus Harap-Alb probează nu atât virtuţile sale de războinic, cât mai ales latura lui umană. Pentru fiecare dintre probe, el își găsește aliați de nădejde: calul, furnicile, albinele și Sfânta Duminică.

Pentru ca procesul maturizării să fie deplin, eroul trebuie să se iniţieze şi pe plan sentimental; aceasta e funcţia simbolică a celei de-a treia încercări, menite să dezvolte şi motivul prieteniei cu personajele fabuloase Ochilă, Setilă, Gerilă, Flămânzilă, Gerilă și Păsări-Lăți-Lungilă.

La întoarcerea la curtea Împăratului Verde, fata dă în vileag adevărul și se căsătorește cu Harap-Alb, alcătuind împreună perechea ideală, posedând marile calităţi umane care le asigură calea spre fericire.

Distribuţia:

Craiul:  Ion Ruscuţ
Fiul cel mare, Gerilă:  Sebastian Lupu
Fiul mijlociu, Ochilă:  Pavel Sârghi
Fiul cel mic, Harap Alb:  Şerban Borda
Baba Gârbovită, Sfânta Duminică:  Mona Erhan
Ursul, Credinciosul Împăratului Roşu:  Igor Lungu
Calul, Setilă:  Alexandru Rusu
Verde Împărat:  George Voinese
Un boier:  Petre Ghimbăşan
Cerbul:  Mirela Niţă Lupu
Fiica I:  Simona Nica
Fiica a II-a:  Mirela Niţă Lupu
Fiica a III-a:  Corina Cernea
Fata Împăratului Roşu:  Angela Tanko
Flămânzilă:  Richard Balint
Spânul:  Andrian Locovei
Păsări-Lăţi-Lungilă:  Sorin Ciofu
Roşu Împărat:  Tiberiu Covaci
În alte roluri:  Anca Turcuţ, Zentania Lupşe, Adrian Marian, Mirela Jurcă

Regia artistică:  Ion Ciubotaru
Asistent regie:  George Voinese
Decoruri:  Ianis Vasilatos 
Costume:  Iuliana Szabo, Marinela Asăvoaie
Regia tehnică:  Ofelia Fîrte
Sufleor:  Iuliana Chelu
Lumini:  Iosif Balogh, Sorin Precup, László Attila Oláh
Sonorizarea:  Sorin Domide

Data premierei:  20 septembrie 2001