Please ensure Javascript is enabled for purposes of website accessibility
Folosim cookie-uri | We use cookies
Cookie-urile ne permit să vă oferim online serviciile noastre. Pentru a vă bucura de toate facilitățile website-ului este necesar să le acceptați.
×

Stagiunea 1957-1958

Roman dramatic în două părţi, zece tablouri de  Mircea Ştefănescu

După cum remarcă Valentin Silvestru, piesa „Acolo, departe” „destramă mitul aventurii și impune ideea nerealizării artistului ce se desprinde de solul natal” („Contemporanul” nr. 27, 5 iulie 1957). În piesă se ciocnesc două mentalități: una a grupului care, împreună cu Barbu, înțelege menirea (inclusiv socială) a artistului și aceea a inadaptaților, a dezrădăcinaților pe care îi reprezintă Pompei, Silviu și Le Pernod.

Scriitorul Silviu, crede că, pentru completa sa dezvoltare artistică, trebuie să plece „acolo, departe”, într-o metropolă a artelor, inițial întruchipată de București, unde speră că va găsi și publicul care să recepteze adecvat scrierile sale. În București își face prieteni, se integrează în lumea artistică locală, dar simte că și această glorie este tot una provincială. Pentru a-și da întreaga măsură a talentului, el decide să plece la Paris. Succesul nu se lasă așteptat: cartea se vinde dar, în momentul în care se împlinește ca artist, nostalgia eroului își inversează obiectul. În roman, Silviu face elogiul provinciei, al oamenilor dragi pe care i-a lăsat în urmă, al lumii la care a sperat să se întoarcă în tot răstimpul cât a stat departe de ea. Dovada că talentul și valoarea se realizează deplin aici, aproape, lângă ai tăi.

Autor:  Jean Anouilh
Traducerea:  Valentin Lipatti

„Ciocârlia” lui Jean Anouilh retrasează episoadele esenţiale ale vieţii Ioanei d’Arc, o poveste binecunoscută: într-un moment dificil al istoriei, când Franţa este invadată de trupele englezeşti, Ioana d’Arc, fată simplă din popor, îi reînsufleţeşte pe soldaţi, recucereşte oraşul Orléans, îi înfrânge pe duşmani la Patay şi îl încoronează pe Carol VII în catedrala de la Reims. Ea încearcă apoi să recucerească Parisul, dar e trădată şi părăsită de regele căruia îi readusese puterea. În final, Ioana este vândută englezilor care îi înscenează un proces religios şi o ard de vie pe rug, sub pretextul ereziei şi al necredinţei, într-o piaţă din Rouen (1431). Dramaturgul francez urmăreşte cu fidelitate etapele parcurse de Ioana în scurta, dar luminoasa ei viaţă şi, pentru a le prezenta, recurge la o formulă ingenioasă: el reconstituie procesul de la Rouen, în care Ioana îşi relatează viaţa şi faptele retrospectiv, ca într-un film. Piesa alternează scenele de acuzare din sala tribunalului din Rouen (acuzaţii aduse de Episcopul Cauchon, de Inchizitor, de contele de Warwick şi de alţii) şi scenele retrospective din viaţa Ioanei. Pe măsură ce Ioana îşi deapănă autobiografia, îşi fac apariţia personajele care au participat la episoadele cele mai semnificative. Din raporturile Ioanei cu judecătorii, din argumentări şi contraargumentări se contruieşte conţinutul ideatic al piesei.

Comedie tragică în trei acte de Mihail Sorbul

Deși este plasată în timpul primelor zile de ocupație a Bucureștiului de către armata germană în timpul Primului Război Mondial, acțiunea piesei „Dezertorul” se concentrează asupra unei drame familiale cu impact minim asupra marilor evenimente istorice. Sergentul Silvestru Trandafir, mobilizat pe front, nu mai suportă gândul că soția, Aretia, ar putea să îi fie infidelă în timpul absenței. Prin urmare, fugind din unitatea lui militară aflată în retragere spre Moldova, el merge să își vadă soția, în căsuța lor de mahala. Într-adevăr, aici el îl găsește pe un pretendent mai vechi la dragostea Aretiei, germanul Gottfried Schwalbe, aflat în București și înainte de război, în calitate de reprezentant al unei firme nemțești de mașini agricole. Disputa dintre cei doi antrenează nu numai rivalitatea amoroasă, ci și pe cea politică, deși într-o mai mică măsură. Ofițerul german, asigurat cu santinela de la poartă, e stăpân pe sine și dorește să o păstreze pe Aretia, „prada lui de război”. Refuzând cu încăpățânare să accepte condițiile lui Silvestru (care se oferă prizonier în schimbul eliberării Aretiei), Gottfried Schwelbe este ucis de către acesta. După ce speră că și-a pus familia la adăpost, trimițând-o în teritoriul liber, „dezertorul” se predă unei unități militare germane, și moare tragic, sub ploaia de gloanțe, adresând o ultimă imprecație ocupanților germani.

Comedie amară în trei acte  de G.M.Zamfirescu

Subintitulată „comedie amară”, piesa „Ion Anapoda” prezintă o tematică perenă: căutarea fericirii. Fiecare personaj din piesă luptă pentru atingerea acestui ideal prin mijloace proprii, caracteristice felului său de a fi. Stăvăroaia o caută în amintirile trecutului său, invocând mereu numele răposatului său soţ, maior de roşiori; Mioara şi Valter caută fericirea prin parvenire. Ion şi Frosa fac excepţie în acest peisaj. Ion este funcţionar la o bancă din Bucureşti; pentru ceilalţi, e un om „anapoda”, care nu folosşte înşelătorii şi subtilităţi şi care nu are nici măcar un nume: e „dânsul”. Frosa e femeie de serviciu în casa văduvei Străvăroaia şi e silită de stăpâni şi de ceilalţi să poarte o mască, să nu fie ea însăşi. Prin Ion, ea începe să se înţeleagă pe sine şi să caute frumosul. Împreună, cei doi găsesc calea de realizare a fericirii prin iubire, cinste şi omenie.

Piesă în patru acte de Leonid Leonov
Traducerea:  Al.Kiriţescu şi Ada Steinberg

Într-un orășel sovietic, casa doctorului Talanov e ocupată de armata germană, în iarna anilor 1941-1942. În vreme ce fiica medicului se implică în lupta împotriva aliaților, unicul fiu al lui Talanov, Feodor, se întoarce acasă după trei ani de închisoare. Cum reapariția lui neașteptată coincide cu invazia germană, concetățenii îl primesc cu o neîncredere oarecum justificată. El e reabilitat când își asumă falsa identitate a lui Kolesnikov, conducătorul unui grup de partizani. Feodor e spânzurat, dar sacrificiul său îi permite adevăratului Kolesnikov să scape, în vreme ce toate prevestesc o iminentă răsturnare a situației de pe front în favoarea rușilor.

Comedie în trei acte de  I.Grinevici şi N.Pantelimon

Subintitulată „Înâmplare neverosimilă din zilele noastre”, comedia „Masca lui Neptun” propune o analiză sufletească a unui grup de personaje grupate în jurul scriitorului Mircea Mînzu, care „și-a luat valizele și-a plecat la mare, în vacanță, plin de proiecte și de visuri. Se va odihni, va observa oamenii în condițiile noi ale vacanței, va scrie…

Iată însă că la mare, administratorul vilei „Neptun” – vila în care urmează să fie găzduit – îi spulberă dintr-o dată visele. Vila a fost organizată în așa fel încât cei veniți la odihnă să nu piardă nici clipă, cu nici un preț, un dram măcar din starea lor civilo-administrativă. Un ministru găzduit cu onoruri și menajamente va prezida. Un șef de cadre va găsi terenul netezit pentru culegerea „celor mai bune referințe”, secretara unui alt ministru se va plictisi într-una din cele mai frumoase odăi ale vilei, izolată de toți și de toate, așa cum se cuvine unui „personaj însemnat”. Cât despre ceilalți – ei vor servi drept paratrăznete pentru „principialitatea” abilului trăgător de sfori ierarhice care este administratorul vilei.

Feerie în versuri (prolog şi şapte tablouri) de Valentin Avrigeanu
Premieră absolută

Un spectacol adresat cu precădere celor mici, dar și celor care, aflați la vârsta adultă, au căutat să retrăiască emoțiile copilăriei, „Poveste din pădurea aurie” a înfățișat prin personaje pitorești, reale sau alegorice, eterna luptă dintre Bine și Rău. Mesajul piesei este formulat concis de Zamfir:

„O! Dacă-aș găsi sămânța „Binelui” să o sădesc
Colea-n suflet și dintr-însa roadele să văd cum cresc
Și la rândul lor fac roade… Omenirea de sub soare
S-ar iubi cinstit, din suflet…”

Spectacol de estradă în două acte (20 tablouri)

Scenariul:  Valentin Avrigeanu, Ricardo Colberti, Ioan Pater, Dorel Urlăţeanu

Elena
Dramă într-un act

Distribuţia:
Elena:  Liana Vîlceanu
Dr.Albu:  Gheorghe Vîlceanu
Dr.A.Petreanu:  George Pintilescu
Sanda:  Rodica Schuller

Trupa Iosif Vulcan:

Trupa Arcadia:

×

TOP