Please ensure Javascript is enabled for purposes of website accessibility
Folosim cookie-uri | We use cookies
Cookie-urile ne permit să vă oferim online serviciile noastre. Pentru a vă bucura de toate facilitățile website-ului este necesar să le acceptați.
×

Stagiunea 2008-2009

de  Neil Simon
Traducerea şi adaptarea:  Sebastian Lupu

O sclipitoare comedie romantică, „Desculţ în parc” înfăţişează eforturile a doi tineri căsătoriţi de a-şi construi viaţa împreună şi, mai ales, de a-şi armoniza personalităţile ce dau naştere la manifestări şi sentimente adeseori contradictorii. Impulsivă şi impetuoasă, Corrie Bratter îşi asumă unicul rol de a fi „soţia lui Paul” şi îşi investeşte întreaga energie în a-l face pe el fericit, în pofida dificultăţilor inerente la început de drum. Paul, avocat debutant care tocmai a câştigat primii săi şase cenţi într-un proces, are în schimb o fire mai rezervată şi o privire mai cumpătată asupra realităţii. Conflictul piesei se naşte din ciocnirea comică a naturilor lor diferite, care îi duce în cel mai scurt timp până în pragul despărţirii şi al divorţului. A umbla sau nu „desculţ în parc” rezumă metaforic conflictul dintre cei doi îndrăgostiţi. Spaţiul în care se va defăşura povestea lor de dragoste este un apartament minuscul, unde ninge prin luminator, încălzirea centrală e defectă, iar cămara va fi folosită drept dormitor în care încape un pat şi nimic mai mult.

de  William Shakespeare
Traducerea şi adaptarea:  Elvira Platon Rîmbu şi Victoria Balint

Cea mai scurtă dintre tragediile lui Shakespeare, dar numărându-se printre cele mai complexe creaţii ale sale, „Macbeth” ilustrează, utilizând diverse tehnici, printre care şi mijloace ale fantasticului, care sunt consecinţele dezastruoase ale ambiţiei nemăsurate şi ale setei de putere. Prezicerile a trei vrăjitoare, conform cărora generalul Macbeth va deveni „than de Cawdor” şi apoi însuşi regele Scoţiei, aprind în sufletul lui Macbeth dorinţa de a le transforma în realitate, trecând pestre orice obstacole şi recurgând chiar la crimă. Modul în care va ajunge Macbeth să câştige şi apoi, fulgerător, să piardă tronul Scoţiei rămâne de descoperit într-o producţie modernă, care nu îşi pierde însă câtuşi de puţin amprenta spiritului shakespearian. Pentru montarea piesei „Macbeth”, Teatrul de Stat din Oradea a beneficiat de colaborarea cu reprezentanţi de marcă ai şcolii georgiene de teatru: regizorul Andro Enukidze şi scenograful Aivengo Celidze, care au imprimat un suflu categoric de noutate, calitate şi originalitate spectacolului. Spectacolul se caracterizează printr-o viziune regizorală atipică, în care accentul nu cade atât pe interepretarea scenică, cât pe stilul eclectic, postmodern, accentuat de o coloană sonoră excepţională.

de  Tennessee Williams
Traducerea:  Anda Boldur

„Menajeria de sticlă” este una dintre cele mai reprezentate piese ale dramaturgului american Tennessee Williams şi îşi extrage substratul tragic din diversele iluzii pe care şi le construiesc membrii familiei Wingfield – mama (Amanda), ancorată într-un trecut mai luminos, fiul (Tom), legat de familie şi de o slujbă fără perspective şi fiica (Laura), infirmă şi neverosimil de timidă, preocupată doar de colecţia ei de figurine de sticlă. Evenimentul care le schimbă ritmul monoton al existenţei este vizita lui Jim, fost coleg de şcoală al lui Tom şi al Laurei. În persoana lui Jim, Laura îl recunoaşte pe băiatul fermecător pe care îl iubise, în secret, în liceu. O clipă rămânem cu impresia că totul s-ar putea sfârşi cu bine şi în armonie, dar realitatea le dovedeşte tuturor că visele le sunt la fel de fragile ca şi bibelourile colecţionate de Laura. «Menajeria de sticlă» este o piesă pentru suflet, care pătrunde pe calea simbolurilor în poetic, fascinând prin frumuseţea dialogurilor şi prin caracterul memorabil al situaţiilor.

Comedie în patru acte de  A.P.Cehov
Traducerea:  Elisabeta Pop
Adaptarea scenariului:  Elvira Platon Rîmbu

„Pescăruşul”, text devenit clasic în timp, se concentrează asupra a două problematici esenţiale: cea artistică şi cea a iubirii neîmpărtăşite. Tânărul Konstantin Treplev caută să îşi definească orientarea artistică scriind piese de teatru inovatoare, experimentale şi abstracte. El organizează în cadru restrâns reprezentaţia uneia dintre aceste piese oferindu-i rolul principal frumoasei Nina, pe care o iubeşte cu patimă. Din nefericire, dragostea nu îi este împărtăşită; de fapt, niciunul dintre personaje nu se bucură de reciprocitatea sentimentelor din partea persoanei iubite. Purtată de ambiţie şi îndrăgostită de Trigorin, iubitul mamei lui Treplev, Nina fuge în capitală, cu gândul de a deveni actriţă. În figura ei se concentrează aproape toate semnificaţiile simbolice ale Pescăruşului. Cuvintele sale, repetate, « Eu sunt un pescăruş », au devenit o frază-cheie a dramaturgiei universale : ele vorbesc despre libertate, despre vise, idealuri şi distrugere, într-o reflecţie profundă asupra unicităţii vieţii.

Comedie muzicală pe un scenariu de David Albu, după Răpirea Sabinelor de Leonid Andreev
Traducerea:  Tatiana Nicolescu

Spectacolul „Toate drumurile duc la ROMA” pune faţă în faţă două lumi – Roma şi ţara Barbarilor  –  separate prin distanţa geografică, dar apropiate prin stilul de viaţă şi valorile care le guvernează. Ambele lumi sunt populate de stereotipuri umane ale societăţii contemporane, tipologii uşor de recunoscut atât în jur cât şi poate în fiecare dintre noi.

Liantul între cele două lumi este reprezentat de grupul de femei barbare pe care romanii le răpesc pentru a-şi popula cetatea. Piesa este structurată în două tablouri: primul se petrece în tabăra romanilor, care încearcă să ajungă la o înţelegere cu barbarele; al doilea are loc în tabăra barbarilor, un an şi jumătate mai târziu şi înfăţişează pregătirile oneste ale soţilor pentru marea confruntare prin care speră să îşi recupereze femeile pierdute.

Farsă într-un act de A.P.Cehov
Traducerea:  Elisabeta Pop

De cât timp au nevoie doi tineri pasionali pentru a se îndrăgosti unul de celălalt? Subintitulată «Farsă într-un act», «Ursul» dezvăluie în mod concentrat, comico-ironic, o parte esenţială a naturii umane, sugerând cât de apropiate sunt uneori furia şi pasiunea. Conflictul între ofiţerul Smirnov şi moşieriţa Popova înregistrează o serie de treceri bruşte de la ceartă la preparativele unui duel între cei doi, apoi renunţarea lui Smirnov de a se lupta cu moşieriţa de care se îndrăgosteşte subit. Piesa «Ursul» are toate caracteristicile genului scurt: schimb rapid de replici, emoţii extreme, argumente haotice, răsturnări surprinzătoare de situaţii. Simplă, clară, hazlie, farmecul ei vădit stă în puterea dialogului.

Trupa Iosif Vulcan:

Trupa Arcadia:

×

TOP