Tipărire
Categorie: Stagiunea 1961-1962

Comedie în trei acte de  Mihail Sebastian

Intriga piesei „Ultima oră” surprinde un episod în aparență minor, dar apt să răstoarne o întreagă ordine stabilită în societatea bucureșteană interbelică. Gazeta de informație publică, politică și scandal „Deșteptarea” publică într-o zi articolul „Alexandru cel Mare în Media” al profesorului de istorie Alexandru Andronic, în care persoanele avizate recunosc un atac voalat la adresa marelui industriaș Grigore Bucșan, cu referiri la afaceri strict secrete și poate nu dintre cele mai oneste. Atât directorul gazetei, cât și industriașul îl vizitează pe Andronic, de altfel un anonim al lumii mondene, fiecare urmărind câte un scop personal: primul să și-l apropie în calitate de colaborator, de vreme ce este, nu se știe prin ce mijloace, posesorul unor informații atât de valoroase; al doilea, pentru a contracara următoarele atacuri și dezvăluiri în presă, oferindu-i savantului o sumă semnificativă de bani. Andronic îi refuză pe amândoi; Bucșan pune la cale diverse stratageme pentru a-l sabota pe savant, mergând până la cele mai înalte foruri și ministere. Soluția salvatoare pentru toți vine însă de la Magda, o studentă fascinată de personalitatea lui Alexandru cel Mare și puțin îndrăgostită de profesorul său; ea îl convinge pe Bucșan să asigure fondurile necesare unei călătorii de studii de trei ani în Asia, pe urmele marelui conducător antic, pentru savant și pentru ea însăși, ca și crearea unei Asociații pentru încurajarea studiilor de istorie antică, avându-l ca președinte al consiliului de administrație tot pe Alexandru Andronic.

Savoarea, farmecul și comicul piesei constau în faptul că întreaga situație este creată și rezolvată fără ca profesorul Andronic să aibă vreo implicare reală sau conștientă. Articolul său apare în „Deșteptarea” dintr-o eroare a tipografiei, care ar fi trebuit să îl publice în „Revista de istorie antică”, iar numele proprii ce fac aluzie la afacerile secrete ale industriașului sunt simple greșeli de tipar, ce transformă Prophtasia în Protar și Kabul în Carun. Alexandru Andronic rămâne de la început până la sfârșit inocent și total în afara conflictului, un simbol puternic al bogăției spirituale și al fascinației cunoașterii.

Distribuţia:

Profesorul Andronic:  Eugen Ţugulea
Grigore Bucşan:  Ricardo Colberti
I.D.Borcea:  Mişu Vladimir
Ştefănescu:  Valentin Avrigeanu
Voicu:  Jean Săndulescu
Pompilian:  Gheorghe V. Gheorghe
Brănescu:  Ioan Pater
Agopian:  Constantin Simionescu
Hubert:  Nicolae Toma, Ion Abrudan
Niţă:  Valeriu Grama
Un băiat cu cafele:  Radu Reisel 
Magda Minu:  Oana Diamandi
Gabi:  Geta Iancu
Ana:  Lili Mihăilescu
Domnişoara Werner:  Doina Urlăţeanu

Regia artistică:  Ion Deloreanu
Decor:  Valeriu Moisescu
Costume:  Eliza Popescu

Regia tehnică:  Dalma Simionescu

Sufleor:  Sofica Spoială

 

Data premierei:  1 octombrie 1961