Tipărire
Categorie: Stagiunea 1972-1973

de Evgheni Şvarţ
Traducerea:  Doina Criş şi Ion Vărădeanu

Preluând motivul central din basmul „Hainele cele noi ale împăratului”, piesa „Regele gol” a lui Evgheni Şvarţ tratează în parabole probleme grave cu care se confruntă lumea contemporană, în speţă aspecte ale unui sistem totalitar de care Europa secolului al XX-lea nu a dus lipsă, din nefericire. Acţiunea piesei se situează la curtea militarizată a unui rege, unde „pomii în grădină sunt puşi în linie, păsările zboară în batalioane”, legea şi ordinea nu se cunosc şi toată lumea vede adevărul, dar nu îndrăzneşte să îl mărturisească. Toţi ascultă orbeşte de ordinele regelui, a cărui autoritate şi competenţă nu o contestă câtuşi de puţin: „Regele nu poate fi idiot… el trebuie să fie întotdeauna deştept.” „El nu rânjeşte…el râde cel mult cu mărinimie”. Monarhul cultivă în jurul personalităţii sale un mit care să îi menţină şi să îi întărească puterea şi să îi ţină cât mai departe de adevăr pe supuşii săi.

Farsa tinerilor porcari, care promit regelui un costum minunat, pe care nătărăii şi cei nedemni de rangul lor nu îl pot vedea, creează un simbol de excepţie: toţi curtenii îl văd pe rege gol, dar niciunul nu îndrăzneşte să o spună, fie pentru că regelui nu îi plac anunţurile neplăcute, fie pentru că fiecare se crede în sinea sa demn de rangul lui. Totuşi, odată convinşi de goliciunea sistemului conducător, oamenii porniţi în căutarea adevărului clatină edificiul clădit pe minciună şi pe ridicol. Scrisă în 1934, în plină ascensiune fascistă, piesa lasă să se ghicească multe în spatele replicilor rostite pe scenă, devenind o vehementă satiră la adresa dictaturii în general, şi un apel la sinceritate, frumuseţe morală şi dreptate.

Distribuţia:

Heinrich:  Nicolae Barosan
Christian:  Theo Cojocaru
Regele tată:  Eugen Ţugulea
Regele:  Nicolae Toma
Prinţesa:  Dorina Păunescu
Guvernanta:  Simona Constantinescu
Ministrul sentimentelor intime:  Ion Abrudan
Prim ministrul:  Ion Mâinea
Şambelanul:  Ion Martin
Primarul:  Marcel Segărceanu
Poetul curţii:  Mihai Păunescu
Doamne de la curte:  Olimpia Mâinea, Doina Ioja, Anca Miere Chirilă, Doina Urlăţeanu
Valetul:  Grig Dristaru
Bufonul:  Eugen Harizomenov
Dirijorul:  Grig Schiţcu
Lustragiul:  Tiberiu Varga
Bucătarul:  Octavian Uleu
Femeia:  Ana Popa 
În alte roluri:  Mariana Vasile, Mia PopescuCarmen Ghiman, Octavian Vaida, Gigi Groşanu 

Regia artistică:  Alexandru Colpacci
Scenografia:  Tatiana Manolescu Uleu 
Compozitor:  Adi Braun
Coregrafia:  Maria Schneider
Regia tehnică:  Elena Varlam
Sufleor. Agy Segărceanu
Lumini:  Vasile Blejan
Sonorizarea:  Dorel Olea

Data premierei:  30 noiembrie 1972