Comedie în două părţi de Victorien Sardou şi Emile Moreau
Traducerea: Radu Popescu
Scrisă în 1893, „Madame Sans-Gêne” reînvie epoca Imperiului napoleonian, fiind definită de Jules Lemaître drept „vodevil istoric – sau anecdotic – pitoresc, somptuos şi sclipitor.” În personajul Catherine se combină trăsăturile a două femei a căror existenţă reală l-a amuzat şi inspirat pe dramaturgul francez. Thérèse Figueur, fiică de morar din Pontoise, a devenit vivandieră şi a însoţit armata franceză în bătăliile napoleoniene până în Spania şi Prusia. Pentru felul ei incisiv, dinamic şi guraliv, Thérèse a fost poreclită „Sans-Gêne”. Cea de-a doua figură istorică ce stă la baza piesei este Catherine Hubscher, spălătoreasă din Paris căsătorită cu Joseph Lefèvbre – viitorul mareşal al Imperiului şi duce de Dantzig. Inteligentă, ageră, ea amuza Curtea cu felul ei pitoresc şi franc de a vorbi, care îi trăda mereu originile modeste. Amândouă întruchipează rezistenţa la ipocrizia înaltei societăţi, având de partea lor bunul-simţ, sinceritatea, generozitatea şi onestitatea.
Distribuţia:
Catherine Madame Sans-Gêne: Cristina Şchiopu
Roussette şi Doamna Talbouet: Ileana Iurciuc
Toinin şi Doamna Debrignoles: Mariana Vasile
Julie şi Doamna de Savary: Florenţa Manea
Fouché: Ion Abrudan
Lefèbvre: Eugen Harizomenov
Neipperg: Nicolae Barosan
Vabontrain Corso: Laurian Jivan
Rissont Constant: Ion Martin
Jasmin: Grig Schiţcu, Nicolae Toma
Carolina: Simona Constantinescu
Eliza: Elisabeta Jar
Savary: Jean Săndulescu
Napoleon: Liviu Rozorea
Saint-Morsan: Marcel Popa
Lauriston: Eugen Ţugulea
Debrigode: Marcel Segărceanu
Despreux: Mircea Constantinescu
Doamna Bassano: Anca Miere Chirilă
Doamna de Bullow: Alla Tăutu
Doamna Aldo Brandini: Olimpia Mâinea
În alte roluri: Ladislau Tolnai Tank, Nicolae Covaci, Dimitrios Stefanidis
Regia artistică: Otto Szombati Gille
Scenografia: Eliza Popescu
Ilustraţia muzicală: Ludovic Boross
Regia tehnică: Marioara Goina
Sufleor: Florenţa Manea
Lumini: Vasile Blejan
Sonorizarea: Dorel Olea
Data premierei: 24 mai 1979