Tipărire
Categorie: Stagiunea 1992-1993

de Denc Şerban Codrin
Premieră absolută

 „Într-un timp dilatat, desigur unul al apocalipsei, într-un spațiu să-i spunem definindu-l tot prin timp, nocturn, oricum un spațiu „nici viu, nici mort”, șapte babe, șapte măști grotești, șapte (și nu întâmplător șapte, nu-i așa?) babe primordiale amână moartea, o amăgesc, o duc de nas, dacă nu cumva ele sunt moarte demult și ceea ce vedem noi este numai iluzia trecutelor lor vieți. Dacă ceea ce au trăit toate aceste foste, foste … și foste „flori” s-ar putea numi chiar viață.

Așadar, sub semnul apocalipsei, cele șapte femei bărbătoase își visează visele netrăite sau trăite în secret, visele lor de fecioare, își trăiesc ultimele iluzii între care cea legată de iubire, de IONEL rămâne cea mai agreată.  Ca un joc de copii: jocul de-a dragostea… Ele babele, produc o nesfârșită tacla, obsedate de FRICĂ, de frica paralizantă că s-ar putea ca și IONEL să dispară… Și atunci nu le-ar mai rămâne nimic… Între două sau nouăzeci și nouă de cafele, mai dulci sau mai amare, s-au consumat vieți aparent „devotate”, destine „curajoase” de tovarășe de nădejde, cu „munci de răspundere”. Cum ar putea fi decât comic ceremonialul cafelei, în zațul căreia își ghicesc mai ales trecutul, aceste ființe jalnice, epave eșuate, bântuite de mizerie morală și biologică? (…)

CINE este IONEL? Seducătorul. Ori poate obsesia, amorul neconsumat, iluzia, eliberarea, himera sau MOARTEA. În fond tot o eliberare. Cea esențială.

Cine este IONEL? Să răspundem și noi, ca BECKETT a propos de GODOT. Habar n-avem. Dacă am ști, am fi spus-o.” (Elisabeta Pop, în caietul-program al spectacolului).

Distribuţia:

Margareta:  Simona Constantinescu
Garofiţa:  Ileana Iurciuc
Panseluţa:  Elvira Platon
Floarea:  Mariana Neagu
Violeta:  Mariana Presecan
Lăcrămioara:  Mariana Vasile
Gherghina:  Petre Panait

Regia artistică şi ilustraţia muzicală:  Mihai Lungeanu
Scenografia:  Vioara Bara

Regia tehnică:  Florin Popescu
Sufleor:  Iuliana Chelu, Corina Moga
Lumini:  Vasile Blejan, Balogh Iosif, Laviniu Goron
Sonorizare:   Sorin Domide

Data premierei:  aprilie 1993

PREMII:
-Piesă distinsă cu Premiul I la Concursul de dramaturgie din 1992, Oradea