Comedie în două părţi de Eduardo de Filippo
Traducerea: Anatol Ursu

Rita şi  Rodolfo, soț și soție, trăiesc la Napoli, în casa maestrului Agostino (fost paznic la un teatru) şi a doamnei Bettina. Cei patru au datorii de 300.000 de lire şi imaginează o stratagemă pentru a reuşi să iasă din această situație. Rita se pretinde prostituată și atrage potenţialii clienţi făcând băi în lenjerie intimă aproape de fereastra cu vedere spre alee. O dată stabilită suma (10.000 de lire), clienţii intră în casă, dar în pat îl descoperă pe Rodolfo întins şi prefăcându-se că e mort. Scenele de isterie ale Ritei în momentul în care explică situaţia şi în special prezenţa cadavrului reușesc doar să-i pună pe fugă pe nefericiţi. Fiecare întâlnire de acest fel culminează cu apariția maestrului Agostino care, cu un joben pe cap, declamă un delir de fraze incoerente. În momentul în care au adunate aproximativ 80.000 de lire, îşi face apariţia un nou client: domnul Attilio Samueli. La început, acesta este terorizat de prezenţa cadavrului, dar în cele din urmă descoperă înșelătoria. Atunci Rita, Rodolfo, maestrul Agostino încearcă să justifice stratagema lor, vorbind despre nefericirile lor personale, despre şomajul şi despre mizeria ale căror victime sunt, despre abrutizarea la care se poate ajunge când societatea îţi închide orice uşă în faţă. Domnul Attilio înţelege, dar explicând situaţia sa personală, inversează rolul de victimă care are nevoie de ajutor. După moartea soţiei, explică acesta, viaţa sa sexuală frenetică s-a terminat, fapt care, afirmă medicul său, îi pune viața în pericol.

Pentru a o convinge pe Rita să accepte să petreacă o noapte cu el, Attilio le oferă suma de 300.000 de lire, care le-ar acoperi toate datoriile. Oferta îi lasă muţi de uimire pe Agostino şi Bettina, și îi provoacă o criză de isterie lui Rodolfo, care ajunge să se creadă „un nebun bătrân care stă şi se uită cum altul se culcă cu soţia sa”. Attilio nu se pierde cu firea şi relansează o ofertă de 500.000 de lire, uluindu-i pe toţi şi se așează în pat aşteptând răspunsul. Într-o linişte deplină, Rita şi Rodolfo încearcă să ia împreună o decizie. În timp ce ei încearcă să se decidă, maestrul Agostino îşi dă seama că bătrânul adormise între timp şi pune la punct un alt plan: să stingă lumina în camera în care se afla patul, să dea toate ceasurile înainte şi să o aşeze pe Rita lângă domnul Attilio. Planul funcționează: trezindu-se în scurt timp, Attilio crede că actul s-a consumat; uitându-se la ceas şi văzând că este târziu, părăseşte în grabă încăperea, nu înainte de a lăsa suma promisă. Cei patru colocatari se felicită unii pe ceilalţi pentru planul reuşit, după care se aşează la masă.

Visul de fericire al Ritei, pe baza noii bogății câștigate, este întrerupt de împărţirea făcută de Agostino. Rita și Rodolfo vor dispune doar de câştigurile provenite de la clienţii precedenţi şi nu de toată suma rămasă după plata datoriilor. Această repartizare, ca şi lipsa de reacţie din partea soţului o înnebunesc pe Rita atât de mult, încât decide să-i abandoneze pe cei trei şi să-şi ia destinul în propriile mâini. Maestrul Agostino, încearcă în mod patetic, cu jobenul pe cap, să o oprească, dar ea nu dă înapoi, Fermă în decizia ei, Rita fuge din casă, Rodolfo încearcă să o oprească și în tot acest timp Bettina şi Agostino pun la loc sigur „prada”.

Distribuţia:

Rita:  Mariana  Presecan
Rodolfo:  Dorin Presecan
Agostino Mascariello:  Ion Mâinea
Bettina:  Ileana Iurciuc
Antonio:  Alexandru Cornea
Giovanni:  George Voinese
Attilio:  Marcel Popa
Michele:  Loredana Iuga
Roberto:  Ion Ruscuţ

Regia artistică, scenografia şi ilustraţia muzicală:  Ion Ciubotariu

Regia tehnică:  Florin Popescu
Sufleor:  Florenţa Szabo
Lumini:  Iosif Balogh, Laviniu Goron
Sonorizare:  Sorin Domide

Data premierei:  18 septembrie 1997