Please ensure Javascript is enabled for purposes of website accessibility
Folosim cookie-uri | We use cookies
Cookie-urile ne permit să vă oferim online serviciile noastre. Pentru a vă bucura de toate facilitățile website-ului este necesar să le acceptați.
×

de Matei Vişniec

„Timpul nu poate vindeca decât rănile vindecabile” ar putea fi moto-ul unei piese în care destinul uman este proiectat pe fundalul unei lumi sfâşiate de aberaţii existenţiale. Este vorba despre războiul din Bosnia (sau despre orice alt război), în care ororile nu înseamnă doar bombardamente, gropi comune, oameni mutilaţi, ci şi drame psihice determinate, printre altele, de viol, transformat în instrument şi consecinţă a confruntării armate. Prin imagini concrete cutremurătoare, războiul este „transformat într-un cadru-simbol a tot ce înseamnă profanarea individului, indiferent de timp şi spaţiu.” (Dumitru Chirilă, articolul „Peste vitregiile momentului” în „Familia” nr. 11-12/1999). Pe acest fundal se împletesc destinele a două femei – Kate, psihiatru american care lucrează la un centru pentru femeile violate şi Dora, una dintre sutele de victime.

Dialogul lor, la început imposibil, se transformă treptat într-o frumoasă comuniune, pe măsură ce amândouă încearcă să înţeleagă mersul întâmplărilor lipsite de sens din jurul lor. În jurul lor gravitează „bărbaţii din Balcani”, oameni care mimează existenţa umană pentru a-şi ascunde instinctele animalice, vulgaritatea, faptele murdare şi criminale. Prin violenţa, dar şi prin umanitatea ce transpare din faptele şi atitudinile înfăţişate, piesa lui Vişniec se transformă într-un apel la memorie, creând imagini ce au „puterea de a salva, de a angaja, de a aduce aminte că urgenţa zilelor noastre este lupta împotriva acestei istorice uitări”. (Matei Vişniec, în caietul-program al spectacolului)

Distribuţia:

Dora:  Elvira Platon Rîmbu
Kate:  Mariana Presecan
Bărbaţii din Balcani:  Petre Panait, Dorin Presecan

Regia artistică şi coloana sonoră:  Petru Vutcărău
Scenografia:  Vioara Bara
Asistent scenografie:  Camelia Köteles Panait

Regia tehnică:  Florin Popescu
Sufleor:  Florenţa Szabo
Lumini:  Iosif Balogh, Sorin Precup
Sonorizare:  Sorin Domide

Data premierei:  21 octombrie 1999

PREMII:
– Premiul de scenografie:  Vioara Bara, la  ediţia a XII-a a Săptămânii Teatrului Scurt, Oradea, 1999

 

Trupa Iosif Vulcan:

Trupa Arcadia:

×

TOP