Spectacol în două părţi de Gabriel García Márquez
Traducerea: Darie Novăceanu

„Povestea „nesăbuitei” bunici care o obligă pe frumoasa și necoapta ei nepoată Erendira să se prostitueze pentru a o despăgubi de daunele cauzate într-un incendiu care i-a mistuit casa și de care o face răspunzătoare pe propria nepoată este dramatizată abil de către regizorul Ion Sapdaru. Acesta împrumută dintr-o altă povestire marqueziană un înger […] căruia în conferă un rol de raissoneur, de povestitor al întregii intrigi, înger care coboară deus ex machina cu hârzobul din ceruri și care, în final, o va urca în tării pe eroina spectacolului, Erendira. O suferință și o umilință pe pământ răsplătită cu o răpire între Domnul. Alăturarea de monstruozitate morală și cupiditate senilă (bunica) și frumusețe virginală (Erendira) alcătuiește un tablou de o deosebită forță și dramatism. Cumpărată cu o sută și ceva de pessos de un „văduvoi”, deflorată și abandonată apoi plăcerilor soldaților și contrabandiștilor, Erendira are, totuși, șansa de a-și descoperi iubirea într-un client care nu a mai făcut dragoste și care este și el un înger (căruia viața i-a retezat aripile). Pentru a o smulge desfrâului impus de babă, călugării unui ordin o răpesc pe Erendira și o închid într-o mănăstire, pregătindu-i o viață ascetică sau o căsătorie forțată cu un oligofren dintr-o chilie.

Erendira însă evadează, pentru a-și căuta în libertate adevărata dragoste. Care nu se poate, însă, împlini decât printr-o crimă. Pentru că mai avea doi ani de ispășit în prostituție, spre a o despăgubi pe bunica sa, iubitul Erendirei o otrăvește pe bătrâna proxenetă […]. Bătrâna, în loc să moară, dansează cu Ulise, în ultimul zvâcnet al vieții, încât îndrăgostiții cred că otrava nu a avut nici un efect. În final, iubitul Erendirei o înjunghie de mai multe ori cu cuțitul, neașteptând efectul otrăvii.” (Pașcu Balaci, „Crișana”, 2 octombrie 2000).

Distribuţia:

Bunica:  Mariana Vasile
Eréndira:  Angela Tanko
Rafaelo şi Prezentatorul de bâlci:  Petre Panait
Ulise:  Şerban Borda
Fotograful şi Omul de la bâlci:  Ion Abrudan
Şeful contrabandiştilor:  Tiberiu Covaci
Văduvoiul:  Ion Mâinea
Şoferul, Blacaman, Intâiul călugăr:  Dorin Presecan
Poştaşul, Soldatul al doilea, Călugărul  al doilea, Un om de la bâlci,  Al doilea mire:  Sebastian Lupu 
Soldatul Uruc, Un contrabandist, Al treilea călugăr, Un om de la bâlci, Al treilea mire, Intâiul indian, Un soldat:  Andrian Locovei
Un contrabandist, Al cincilea călugăr, Al cincilea mire, Un om de la bâlci, Al doilea indian:  Igor Lungu
Al patrulea soldat, Al patrulea călugăr, Un om de la bâlci, Al patrulea mire:  Romeo Romitan
Camionagiul, Un om de la bâlci:  George Voinese
Mirele cu buza de cal, Toboşarul:  Ion Ruscuţ
Prima călugăriţă, Intâia mireasă, O prostituată, Moartea:  Mona Erhan
A doua călugăriţă, A doua mireasă, O prostituată:  Simona Nica
A treia călugăriţă, A treia mireasă, Femeia păianjen:  Mariana Presecan
O femeie de la bâlci:  Ileana Iurciuc
Soţul adulter:  Marcel Popa
Circarul:  Mircea Cosma
Un copil:  Tiberiu Covaci jr.
În alte roluri:  Sorin Ciofu, Richard Balint, Pavel Sârghi, Alexandru Rusu, Oana Cernea, Zoltán Rézműves, Florian Chelu, Levente Movik, Noémi Buda, Florin Popescu, Gabriela Mariţan, Gheorghe Iernea, Alexandru Luca, Nicolae Segărceanu, Cristian Segărceanu, Adrian Pintea, Alexandru Rois, Florica Cighir

Dramatizarea, regia artistică şi coloana sonoră:  Ion Sapdaru
Asistent regie:  Elvira Platon Rîmbu
Scenografia:  Vioara Bara
Asistenţi scenografie:  Oana Cernea şi Csaba Baican
Coregrafia:  Victoria Bucun

Regia tehnică:  Florin Popescu
Sufleor:  Iuliana Chelu
Lumini:  Iosif Balogh, Sorin Precup, László Attila Oláh
Sonorizare:  Sorin Domide

Data premierei:  12 septembrie 2000