Tipărire
Categorie: Actori Trupa Iosif Vulcan - arhivă

Actor

Data şi locul naşterii: 07.10.1953, Roşiori de Vede

Studii: Universitatea de Artă Teatrală Târgu Mureş, 1980: secţia de actorie; 2003: secţia de regie teatru

Tânărul Dan Glasu a venit la Teatrul de Stat din Oradea cu un CV studenţesc foarte bun, ca absolvent al Institutului de Teatru din Târgu Mureş, unde a studiat şi susţinut câteva roluri remarcabile: Richard III, Trigorin, Pampon, Pristanda. Talent autentic, studios, inteligent, Dan Glasu a cunoscut o evoluţie profesională remarcabilă, azi fiind unul din „greii” trupei târgmureşene, fiindcă el s-a întors în oraşul său de baştină, unde azi este şi dascăl de actorie. A debutat cu entuziasm în rolişorul unui alegător din „O scrisoare pierdută” de I.L.Caragiale, mândru că regizor este Alexandru Colpacci şi fericit că ia parte la primul său turneu în Grecia.

Bine făcut, brunet, mustăcios şi foarte serios, Dan Glasu voia cu tot dinadinsul să pară mai în vârstă. Glasul lui... Glasu de bariton îl ajuta pe deplin. A fost distribuit, alături de tânăra şi talentata Cristina Şchiopu, în rolul unuia din cei doi reporteri din spectacolul „Interviu” de Ecaterina Oproiu. Cronicarul a apreciat efortul lor „remarcabil, de a anima acţiunea” piesei, adesea ameninţată cu trenarea. În rolul lui Ghermănescu din „Cartea lui Ioviţă” de Paul Everac, alături de colegii lui, am putea spune maeştri (Jean Săndulescu, Eugen Ţugulea) a construit un personaj energic, greu de contrazis. Într-un spectacol modest („Ostatecul Z” de Jozef Hen) montat de regizorul polonez Tadeusz Pliszkiewicz, actorul şi-a construit un personaj (Paul) credibil, conferindu-i o bună parte din propriile sale date.  În „Diogene câinele” de Dumitru Solomon l-a secondat într-un rol mic, dar bine conturat (personajul Pasiphon),  pe minunatul actor Eugen Harizomenov (un Diogene de zile mari) şi pe alţi câţiva buni actori ai trupei, toţi au „pus umărul” la realizarea unui spectacol remarcabil.

Într-un interviu mai vechi, Dan Glasu spunea că „înainte de toate, teatrul înseamnă dragoste” şi, nu în ultimul rând, el trebuie să răspundă unei necesităţi formulate de beneficiar, adică de public.

(Prezentare de Eugen Ţugulea)

Fişă artistică – Teatrul de Stat Oradea