Mâinea, Olimpia

Tipărire
Detalii
Categorie: Actori Trupa Iosif Vulcan - arhivă

Actriţă

Data şi locul naşterii: 13.03.1924, Birtin-Brad

Olimpia Mâinea a venit la Teatrul de Stat din Oradea împreună cu soţul ei la ora aceea, actorul Ion Mâinea, de la Teatrul Dramatic din Baia-Mare. Dacă Ion Mâinea a fost, încă de la începutul activităţii sale, sortit pentru roluri mari, devenind, în timp, o autentică vedetă, un maestru, Olimpia Mâinea a fost o actriţă destinată, în special, rolurilor secundare. Înaltă, blondă, planturoasă, extrovertită, cu o dicţie impecabilă şi o memorie foarte bună, actriţei i-a lipsit capacitatea de interiorizare, poate şi pentru că, fiind o femeie inteligentă, a refuzat să se confunde cu personajele interpretate, păstrând, impunând continuu, între ea şi ele, o distanţă, confundată adesea cu răceala şi indiferenţa. Fiind „un animal frumos” – cum singură a recunoscut – a jucat în tinereţe câteva roluri de „frumoase”. La Brăila, unde a jucat câţiva ani, a fost colegă şi prietenă cu Vasilica Tastaman şi Silviu Stănculescu. A interpretat câteva roluri importante, de mare întindere, dar, din păcate, n-a fost convingătoare, nereuşind să treacă de un nivel mediu. Să amintim: Chiriţa şi Veta („O noapte furtunoasă de I.L.Caragiale), Luise („Totul în grădină” de Edward Albee), Gina („Dictatorul” de Al.Kiriţescu) Didina („Încurcă-lume” de A.de Herz).

În general, fiind cotată drept actriţa utilă, îndeplinind cu seriozitate sarcinile artistice primite din partea regizorului, dar părând a nu trece niciodată de ele, lipsindu-şi personajele de strălucire, ea a fost mereu distribuită în roluri de genul: O doamnă, O femeie, Doamna X, Mătuşa Y. E incredibil câte asemenea personaje a jucat în cariera ei: Doamna Popescu („Gărgăunii dragostei” – spectacol coupé), O femeie la fân („Interviu” de Ecaterina Oproiu), Femeia („Alibi” de Ion Băieşu), Doamna de la Curte („Regele gol” de Evgheni Şvarţ), Mătuşa Libera („Gâlcevile din Chioggia” de Carlo Goldoni), Doamna Aldo Brandini („Madame Sans-Gêne” de V.Sardou şi É.Moreau), Doamna Dörffel („Heidelbergul de altădată” de Wilhelm Meyer-Förster). Percepută astfel, Olimpia Mâinea a încetat, spre bătrâneţe, să lupte pentru roluri mai importante, obosită, poate, sau resemnată. Altfel, ea a fost un om viu, dinamic, poate excesiv de dornic de comunicare cu semenii, iubind, se spunea, „situaţiile teatrale”, intriga şi banala bârfă, dar, cine ştie, dacă uşor acrită de poziţia ei pe scenă, n-a încercat să „joace” alte roluri mai generoase, în lumea reală? Unul din ele a fost, totuşi, îndelung aplaudat de colegi, de prieteni şi cunoscuţi: acela de ocrotitoare a pisicilor, pentru care a fost o mamă desăvârşită, cum spunea ea însăşi, cu umorul „moaţei” (cum îi plăcea să-şi spună cu mândrie). În plus, având un dezvoltat simţ civic, se implica în numeroase acte de caritate. A avut mulţi prieteni, care n-au dezamăgit-o, rămânându-i alături când n-a mai jucat.

(Prezentare de Eugen Ţugulea)

Fişă artistică – Teatrul de Stat Oradea