Tipărire
Categorie: Actori Trupa Iosif Vulcan - arhivă

Actor

Data şi locul naşterii: 11.11.1922, Calvaser, zona Sibiului

Studii: Institutul de Artă Teatrală

Nicolae Toma şi-a făcut studiile în Blaj, recunoscut ca unul din oraşele culturale de tradiţie din Ardeal: şcoală temeinică, serioasă, care şi-a pus amprenta asupra ţinutei viitorului actor.

A dat examen la Conservator, îndrumat de profesorul de muzică, pentru motivul simplu că avea voce frumoasă. O mare surpriză a fost pentru el – mai târziu a devenit o amintire preţioasă – întâlnirea, ca student, cu marele actor Zaharia Bârsan, care, ascultându-l recitând o poezie de George Coşbuc, l-a lăudat, recunoscând că are talent.

Previziunea lui s-a înfăptuit întocmai: Nicolae Toma a devenit actorul nr.1 al trupei orădene. Întrebat ce calităţi trebuie să aibă un actor, el a răspuns: să aibă talent, evident, să stăruie în cultivarea acestuia, să fie sensibil, să nu fie egoist; să gândească, să fie sincer, să aibă personalitate. Şi, da, să citească mult.

Nicolae Toma a jucat enorm: peste o mie de reprezentaţii în aproape o sută cincizeci de premiere. Cele mai multe au fost roluri principale. Din anii 1957/1958 fişa sa artistică consemnează două-trei roluri episodice, „de încălzire”, ca să zic aşa (Bârcă în „Gara mică” de Dan Tărchilă, A doua sentinelă în „Liubov Iarovaia” de K.Treniov, Funcţionar II în „Mielul turbat” de Aurel Baranga, Interpretul unui rolişor în spectacolul de cabaret „Sorcova vevselă”). Foarte curând, el a atras atenţia regizorilor Radu Penciulescu, Valeriu Moisescu, Dan Alecsandrescu, Ion Deloreanu, apoi, mai târziu, Alexandru Colpacci, Sergiu Savin, Alexandru Darie, Victor Ioan Frunză şi alţii.

A fost un Unchiul Vanea de o mare sensibilitate, într-un spectacol bine, solid construit. În „Pădurea” de N.Ostrovski (Vosminbratov) a jucat alături de colegi talentaţi ca Maud Mary, Dorel Urlăţeanu, Ricardo Colberti. În spectacol juca şi soţia lui, Simona, rolul tinerei Axiuşa, pe care el voia s-o ia... de soţie. În regia Sandei Manu, la spectacolul „Romulus cel Mare” de Friedrich Dürrenmatt, a jucat rolul lui  Achille. Îndrumat de Marietta Sadova, o valoroasă regizoare-pedagog, în spectacolul „Tartuffe” de Molière, cronicarul observă că Orgon al său „un tip eminamente ridicol, generator de un haz enorm”, acest rol „fiind unul din cele mai izbutite din lunga sa carieră”.

Pentru Alexandru Colpacci, Toma Nicolae a fost actorul preferat, l-a distribuit în câteva roluri de mare întindere, roluri de importanţă covârşitoare pentru reuşita spectacolelor: în „Dispariţia lui Galy Gay” de Bertolt Brecht el a fost Galy Gay, om simplu, naiv, cu privirea năucă, pierdut, uşor de manipulat. Cronicarul a notat „Interpretarea nuanţată, punctată cu umor”. În „Regele gol” de Evgheni Şvarţ el a fost... Regele – Interpretarea sa e consemnată într-o cronică drept o „creaţie strălucitoar”.  În spectacolele „Ţarul Ivan îşi schimbă meseria” de Mihail Bulgakov şi „Astă-seară se improvizează” de Luigi Pirandello, a Interpretat excepţional rolurile principale; în dublul rol Bunşa – Ţarul Ivan a găsit mijloacele potrivite să creeze două personalităţi radical deosebite. A fost, în spectacolul „Apus de soare” de B.Şt.Delavrancea, în regia Nicoletei Toia – un Ştefan cu totul deosebit: „blând, plin de omenie, cu reacţii fireşti”. Alexandru Darie l-a iubit foarte mult şi l-a distribuit în toate spectacolele sale, mizând pe bonomia, disciplina, talentul, autenticitatea, seriozitatea şi umorul lui de un tip special, ardelenesc. A interpretat roluri importante în „Amadeus” de Peter Shaffer (Venticello), în „Zece hohote de râs” de Tudor Popescu – momentele cu el au fost excepţionale –, în „Porţile” de Mihai Săulescu, a fost un Paznic straniu, tulburător. În „Jolly Joker” de Tudor Popescu, personajul Tudor lua aplauze la scenă deschisă. În Alfred Doolittle („Pygmalion” de G.B.Shaw) a făcut o creaţie exemplară, imprimând personajului o notă personală. Avea un fel de tristeţe înţeleaptă, trezea râsul încă de la intrarea în sală.

Un actor exemplar, aşa a fost Nicolae Toma.

(Prezentare de Eugen Ţugulea)

Fişă artistică – Teatrul de Stat Oradea