Vasile, Mariana

Tipărire
Detalii
Categorie: Actori Trupa Iosif Vulcan - arhivă

Actriţă

Data şi locul naşterii: 15.07.1947, Galaţi

Studii: Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Limbă şi Literatură Română, specialitatea română-franceză

După o pregătire asiduă cu doi actori eminenţi ai trupei gălăţene, Mariana Vasile a început să joace – ca membru corp-ansamblu – la Teatrul din Galaţi (1968-1972), iar din anul 1972 s-a angajat la Teatrul de Stat din Oradea. În acest timp, Mariana Vasile a urmat şi Facultatea de Filologie – echivalându-şi diploma. Brunetă, subţirică, de statură mijlocie, cu un glas frumos, bine timbrat, cu un temperament puternic, Mariana Vasile a început să joace roluri mici, apariţii episodice, încă în care confirma talent şi seriozitate, chemare pentru profesia de actor.

A jucat, pe rând, cu aplomb şi plăcere, roluri de fetiţe sau de băieţi, de fete sau femei tinere. A avut mult farmec în rolurile de băieţaşi sau fetiţe: Georgică („Muşcata din fereastră” de V.I.Popa) sau Tommy („Fetiţa cu chibrituri” de Angel Cârstea, după H.C.Andersen), Jane („Mary Poppins” de Silvia Kerim, după Pamela Travers) , Mirela („O fată imposibilă” de Virgil Stoenescu), Lincoln („Fantoma cu bretele” de Mircea Bereş).

Încet-încet, ea a câştigat încrederea regizorilor, fiind distribuită în roluri tot mai importante: Cassandra („Răboiul Troiei nu va avea loc” de Jean Giraudoux), Perdita – tânăra prinţesă  din „Poveste de iarnă” de William Shakespeare), Camelia („Piatră la rinichi” de Paul Everac), Doamna de Brignoles şi Toinin („Madame Sans-Gêne” de V.Sardou şi É.Moreau). Mariana Vasile face parte dintre acele foarte puţine actriţe care a jucat în aceeaşi stagiune unul sau două roluri mari, principale chiar, urmate de roluri episodice sau chiar de figuraţie. Ea le juca mereu cu aceeaşi dăruire, entuziasm şi interes profesional: Olguţa („Cine ucide dragostea” de Petru Vintilă), Ţuţi de la pupitru („Intertviu” de Ecaterina Oproiu”), Louise („Joc dublu” de Robert Thomas), Fecioara („Schimbarea la faţă” de G.M.Zamfirescu), dar şi O săteancă („Snoave cu măşti” de Ion Lucian şi Virgil Puicea), Soţia proprietarului („Micii farisei” de Dmitris Psatas), O cocotă şi O Călugăriţă („Porunca a şaptea” de Dario Fo), O sabină („Frumoasele sabine” de Leonid Andreev), Fata („Ploşniţa” de Vladimir Maiakovski).

A colaborat al fel de bine cu toţi regizorii, având respect pentru munca lor, aşa încât cronicarii au remarcat la ea, în timp, o certă evoluţie profesională. Dacă ne gândim că a creat un rol foarte bun în spectacole semnate de Alexandru Colpacci (Dorina în memorabilul spectacolul „Astă-seară se improvizează” de Luigi Pirandello), în spectacolele lui Sergiu Savin a realizat câteva creaţii consemnate de cronicar şi despre care îşi aminteşte şi actriţa cu mare plăcere: Ana („Satul blestemat” de Mircea Bradu), Zâna codrului („Sânziana şi Pepelea” de V.Alecsandri), Elena („Aventuriera” de Emil Braghinski), Madona Agnola („Vicleniile dragostei” de G.M.Cecchi) sau rolul Franchinei , interpretat cu haz nespus, din spectacolul-coupé Aldo Nicolaj: „Întunericul zilei, lumina nopţii”.

Sub atenta îndrumare a regizorului Alexandru Darie, a făcut câteva creaţii redutabile, primind binemeritate aprecieri din partea criticilor: Dora („Jolly Joker” de Tudor Popescu), Tereza Salieri („Amadeus” de Peter Shaffer) sau trei roluri pitoreşti (Ea, Tanţa şi Amalia) în spectacolul „Zece hohote de râs” de Tudor Popescu, Mama („Săptămâna luminată” de Mihai Săulescu). În Jolly Joker personajele –  caricaturale, groteşti ( şi Dora era una dintre ele) – aduc un univers terifant; în „Amadeus” („incontestabil, unul dintre momentele de vârf ale anului teatral 1986” – scria Dinu Kivu), Mariana Vasile a interpretat-o cu aplomb, pe uşor dezabuzata şi morocănoasa soţie a compozitorului Salieri.

A colaborat admirabil şi cu mai experimentatul coleg, actorul Eugen Ţugulea, care i-a încredinţat (semnând regia) câteva roluri principale: timida mireasa Inkeri („Miraculoasa carieră” de Tauno Yliruusi), Marinceva, o femeie dintr-o bucată, din spectacolul „Faţă-n faţă” de Dragomir Asenov sau rolul Mamei („Dacă d ragoste nu e...” după Marin Preda). A jucat roluri de mame, de bunicuţe, de femei uşoare, de târfuliţe, de călugăriţe, de doici, de moaşe sau aristocrate, de prinţese sau vrăjitoare, de slujinice sau de regine (Regina în „Cenuşăreasa” după Charles Perrault şi Fraţii Grimm sau „Oamenii cavernelor” de William Saroyan), cocote, femei zvăpăiate sau dubioase, soţii infidele (Liseta, Severina, Patricia, Elvira, Sonia) în spectacole mai mult sau mai puţin împlinite sau valoroase).

Despre rolul Buncii din spectacolul – o reuşită din toate punctele de vedere – „Fantastica şi trista poveste a candidei Érendira şi a nesăbuitei sale bunici” după G.H.Márquez) s-a scris mult, cronicarii consemnând jocul concentrat şi plin de mister al Marianei Vasile (regia: Ion Sapdaru). Criticul Doru Mareş o evidenţiază pe Mariana Vasile, care, „la dansul din final, are «un moment de excelenţă”»”. Dumitru Chirilă susţine că performanţele individuale se subsumează spiritului de echipă care s-a văzut că a ieşit victorioas. Mariana Vasile a avut momente excepţionale în Domnişoara Cucu („Steaua fără nume” de Mihail Sebastian), personaj căruia i-a conturat, un chip omenos şi l-a înzestrat nu doar cu curiozitate, ci şi cu puţină tristeţe – venită din frustrări şi singurătate. Despre câteva din rolurile care, în accepţia actriţei (dar şi a celor care au comentat spectacolele), au constituit nu doar partituri de certă încercare, ci şi victorii artistice. Pe lîngă rolurile amintite, iată, le consemnăm: Emilia din „Cimitirul păsărilor” de Antonio Gala, Bernarda din „Casa Bernardei Alba” de F.G.Lorca, Mama din „Neînţelegerea” de Albert Camus, Aneta Duduleanu din „Gaiţele” de Al.Kiriţescu, Varia din „Livada de vişini” de A.P.Cehov.

Actriţa are un hobby care o onorează, încununând într-un chip fericit munca ei scenică, pictează icoane pe lemn, şi o face cu acelaşi talent artistic, cu aceeaşi dăruire cu care-şi construieşte şi personajele.

Fire deschisă, comunicativă, primitoare, ea are mulţi prieteni din teatru şi din afara teatrului, care o vizitează, o iubesc şi îi sunt devotaţi. (Prezentare de Elisabeta Pop)

Fişă artistică – Teatrul de Stat Oradea