Please ensure Javascript is enabled for purposes of website accessibility
Folosim cookie-uri | We use cookies
Cookie-urile ne permit să vă oferim online serviciile noastre. Pentru a vă bucura de toate facilitățile website-ului este necesar să le acceptați.
×

Regizor artistic

Data şi locul naşterii: 27.05.1965, Bucureşti

Studii: Universitatea de Artă Teatrală „I.L.Caragiale” Bucureşti , 1998, clasa Cătălinei Buzoianu

Tânărul Florin Antoniu a venit la Teatrul de Stat din Oradea în anul 1998 – cu gândul de a pune în valoare atât cunoştinţele lui, dobândite în şcoală, cât şi talentul trupei orădene. Ceva n-a „mers” însă: poate o nepotrivire între proiectele lui şi aşteptările trupei. Opţiunea pentru textul „Exerciţii de dicţie pentru câinii fără stăpân” a tânărului Dan Mihu (premiat cu Premiul II al Consursului de dramaturgie organizat de festivalul Săptămâna teatrului scurt, Oradea, ediţia a IX-a, 1993 – pentru piesa scurtă „Infernul actelor formale”), era, în principiu, respectabilă. Spectacolul – semnat şi ca scenograf, montat în sala Studio, nu s-a bucurat de prea mare succes, dovadă că a cunoscut doar trei reprezentaţii. N-a fost văzut de critici, deci n-a beneficiat de vreo analiză, fiind repede dat uitării.

Interesat de anumite texte, ca şi de ţinuta, valoarea şi structura dramatică a acestora, Florin Antoniu şi-a retradus piesa lui Jean Genet „Cameristele”, pe care a pus-o în scenă, Vioara Bara semnând scenografia (1998). Dumitru Chirilă a consemnat în cronica din revista Famila „curajul nebun, izvorât din impetuozitatea juvenilă mai mult decât din responsabilitatea artistică”.

El a mai montat spectacolul „Steaua fără nume” de Mihail Sebastian, semnând şi scenografia. Cronicarii au observat, în unanimitate, efortul actorilor de a face credibile celebrele personaje. Din fericire, au remarcat prestaţia exemplară a Marianei Vasile – o Domnişoară Cucu greu de uitat. Mircea Morariu a scris că „principala carenţă a direcţiei de scenă rezidă în incapacitatea creării de situaţii dramatice de natură să stimuleze actorii.” Spectacolul, cu alte cuvinte, şi-a justificat greu prezenţa pe afiş, intenţiile sale, lăudabile, au dat, din nefericire, doar în mică parte, roade. Se vede că, nedorind să mintă şi să se amăgească, tânărul a ales... libertatea, părăsind teatrul orădean. Doar deviza lui, citându-l pe Camus, era: „Libertatea este dreptul de a nu minţi.”

(Prezentare de Eugen Ţugulea)

Fişă artistică – Teatrul de Stat Oradea

  • Traducerea şi Regia artistică la CAMERISTELE de Jean Genet, 1998
  • Regia şi Scenografia la EXERCIŢII DE DICŢIE PENTRU CÂINII FĂRĂ STĂPÂNI de Dan Mihu, 1999
  • Regia artistică şi decoruri la STEAUA FĂRĂ NUME de Mihail Sebastian, 1999

Trupa Iosif Vulcan:

Trupa Arcadia:

×

TOP