Actori Trupa Iosif Vulcan - arhivă
- Detalii
- Categorie: Actori Trupa Iosif Vulcan - arhivă
Regizor artistic
Căsătorită cu Tom Bransdörfer (de care a divorţat).
O fiică: Luise, actriţă şi regizoare.
Magda Bordeianu a venit la Oradea în anul 1972, după ce toată suflarea teatrală a cunoscut-o ca regizoarea foarte tânără care, la Bucureşti, a înfiinţat celebrul teatru Podul – intreprindere riscantă, aproape o aventură, dar un spaţiu extraordinar de propice pentru experimente teatrale, loc de manifestare a numeroşi tineri artişti, unii viitoare vedete. A deprins de la maeştrii ei, regizorii Lucian Giurchescu şi Cornel Todea, rigoarea, gustul pentru piesele de valoare, echilibrul, disciplina, rafinamentul, generozitatea faţă de actori.
- Detalii
- Categorie: Actori Trupa Iosif Vulcan - arhivă
Regizor artistic
Data şi locul naşterii: 26.05.1935, Cluj-Napoca
Studii: Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” Bucureşti
Ca student, a realizat un interesant spectacol cu piesa „Orologiul Kremlinului” de Nikolai Pogodin (în care apărea şi figura lui Lenin), la Teatrul „C.I.Nottara” Bucureşti şi Teatrul Naţional Craiova, iar în stagiunea 1961/1962 a regizat la Oradea, două spectacole foarte interesante: „Mi se pare romantic” de Radu Cosaşu şi „Visul unei nopţi de vară” de William Shakespeare, cu scenografia lui Paul Fux. După doar o stagiune, a plecat la Televiziunea Română, unde a realizat mai multe spectacole de teatru şi alte genuri de emisiuni tv. Păcat, deoarece în teatru, credem că ar fi realizat mai mult.
- Detalii
- Categorie: Actori Trupa Iosif Vulcan - arhivă
Actor
Data şi locul naşterii: 1923, Cluj-Napoca
Studii: Institutul de Teatru „Szentgyörgyi István” din Cluj, 1953
Repartizat la Teatrul din Baia Mare; după căsătoria cu Cristina Tacoi, în 1956, a venit la Oradea. Peste doar patru ani s-a mutat la Ploieşti (aproape de soţia sa, Cristina, care se transferase la Teatrul „C.Nottara” din Bucureşti) şi, peste un timp, ajunge şi el la acelaşi teatru. Acolo trăiesc drama pierderii premature a unicului lor copil.
Actor cu un fizic plăcut, stăpân pe profesie, a jucat roluri importante în teatru şi în mai multe filme cu tematică istorică.
(Prezentare de Eugen Ţugulea)
- Detalii
- Categorie: Actori Trupa Iosif Vulcan - arhivă
Actor
Data şi locul naşterii: 23.06.1929, Oradea
Studii: Institutul de Teatru „Szentgyörgyi István” din Cluj, 1953
Venit la Oradea, prin transfer, împreună cu soţia sa, nu a jucat prea mult (deşi nu era un actor nefolosibil), motiv pentru care, după divorţ, a părăsit Oradea, transferându-se la Botoşani, unde a rămas până la sfârşitul carierei.
(Prezentare de Eugen Ţugulea)
- Detalii
- Categorie: Actori Trupa Iosif Vulcan - arhivă
Actriţă
Data şi locul naşterii: 05.04.1927, Poptelec, judeţul Cluj
Studii: Institutul de Teatru „Szentgyörgyi István” din Cluj, 1950
Şi-a început cariera pe scena Teatrului Naţional din Cluj-Napoca, unde a obţinut primele succese cu rolurile din „Paharul cu apă” de Eugèn Scribe sau „Gaiţele” de Al.Kiriţescu, şi altele. A devenit curând vedeta trupei clujene. După căsătoria cu Vladimir Jurăscu se transferă la Oradea. Aici joacă multe roluri importante (Alta din „Act veneţian” de Camil Petrescu, Dorine din „Tartuffe” de Molière, Maria Panait din „Visul unei nopţi de iarnă” de Tudor Muşatescu etc.). Dotată cu un fizic plăcut şi un uşor „s” care-i dădea un anume farmec personal, a ajuns o actriţă de bază în colectiv. După stagiunea 1967/1968 s-a mutat, împreună cu soţul ei, la Teatrul Naţional din Timişoara, unde a jucat până la pensionare.
(Prezentare de Eugen Ţugulea)
- Detalii
- Categorie: Actori Trupa Iosif Vulcan - arhivă
Actriţă
Data şi locul naşterii: 08.05.1917, Bucureşti
Fără studii de specialitate
A început ca dansatoare în teatre de revistă din Bucureşti; a ajuns la Teatrul Naţional Craiova, şi, de aici, împreună cu actorul Ion Marinescu, au venit la Oradea, în anul 1957.
Nu a fost prea mult distribuită (avea o dioptrie foarte pronunţată – 9-10), deşi, când era, nu îşi făcea profesia de râs. După patru stagiuni a plecat de la Oradea, şi, nu după multă vreme, a părăsit ţara, emigrând în Suedia.
(Prezentare de Eugen Ţugulea)
- Detalii
- Categorie: Actori Trupa Iosif Vulcan - arhivă
Actriţă
Data şi locul naşterii: 21.06.1975, Iaşi
Studii: Universitatea de Arte „George Enescu” Iaşi, Facultatea de Teatru, 1998
Actriţă de un talent nativ robust, incontestabil, frumoasă, inteligentă, degajând o energie pozitivă, o spontaneitate care ascunde muncă, pregătire continuă, umor, dar şi o sensibilitate bine condusă, nicicând lăcrămoasă, dulceagă. O prezenţă extrem de tonică şi plăcută.
În „Cameristele”, în rolul Claire, ea a făcut tot ce putea, din punct de vedere interpretativ, într-un spectacol care nu era, cum s-a scris, destul de închegat, viziunea regizorală fiind a unui tânăr insuficient pregătit pentru textul pretenţios al lui Jean Genet. Împreună cu Delia Martin (Solange) au alcătuit totuşi un cuplu nelipsit de interes, completând oarecum fericit tabloul „surorilor complice la crimă” şi aducând un pic de mister într-un spectacol insuficient elaborat.
- Detalii
- Categorie: Actori Trupa Iosif Vulcan - arhivă
Regizor artistic
Data şi locul naşterii: 10.12.1961, Oradea
Studii: Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” Bucureşti, secţie regie teatru
Fiul criticului Dumitru Chirilă şi al actriţei Anca Miere Chirilă.
A lucrat la Cluj, atât la Teatrul Naţional, cât şi ca profesor la Secţia Arta Actorului. Cu Teatrul de Stat Oradea a colaborat (ca angajat temporar), în stagiunea 1991/1992, montând cu succes recunoscut spectacolele „Ivanca” (o premieră absolută), spectacol distins cu Premiul II la ediţia a VIII-a a Săptămânii teatrului scurt de la Oradea (1992). Criticul Alice Georgescu a lăudat spectacolul, în schimb, Victor Parhon a negat faptul că piesa lui Lucian Blaga ar poseda virtuţi teatrale. Mircea Morariu a scris în cronica sa că regizorul „a izbutit zămislirea unor bogate şi plastice imagini teatrale” şi că „disjunge cu folos planul realului de cel al imaginaţiei agreate de fantasme...” Spectacol controversat, dar la care Tudor Chirilă a colaborat foarte bine cu interpreţii, de altfel buni toţi, în spectacol: Ion Mâinea, Oana Mereuţă, Dorin Presecan, Doru Fîrte, Daniel Vulcu, etc.
- Detalii
- Categorie: Actori Trupa Iosif Vulcan - arhivă
Actor
Data şi locul naşterii: 11.02.1978, Iaşi
Studii: Universitatea de Arte „George Enescu” Iaşi, 2000, Facultatea de Compoziţie, Muzicologie, Pedagogie Muzicală şi Teatru, secţia Artă Teatrală
Sorin Ciofu a venit la Oradea în anul 2000 şi a stat doi ani. A debutat în mai multe roluri, în spectacolul remarcabil semnat de Ion Sapdaru, „Fantastica şi trista poveste a candidei Eréndira şi a nesăbuitei sale bunici”, dramatizare după nuvela lui G.G.Márquez, în Corul din „Medeea” de Euripide. A fost un Silvio simpatic şi convingător în „Slugă la doi stăpâni” de Carlo Goldoni şi un Curtean în „Ivona, principesa Burgundiei” de Witold Gombrowicz. S-a făcut remarcat în rolul Mathurine din spectacolul „Dom Juan” de Molière, iar în spectacolul „Harap Alb” de Gheorghe Calamanciuc după basmul lui Ion Creangă, a creat un Păsări-Lăţi-Lungilă plin de haz şi de o vioiciune pe care i-au consemnat-o de altfel şi cronicarii. În pofida siluetei elegante, tânărul actor acceptă, chiar râvneşte roluri de compoziţie, interesându-l să creeze ceva „în plus” pe lângă datele fizice cu care a fost înzestrat. Cu fineţe, dar şi cu distanţa necesară, cu umor, el se apropie de un personaj capabil să declanşeze şi chiar să conducă inteligent acţiunea. E cazul lui Thibaut de Charmetant în comedia „Vacanţă la Guadelupa” de Pierre Sauvil şi Eric Assous.
(Prezentare de Eugen Ţugulea)
- Detalii
- Categorie: Actori Trupa Iosif Vulcan - arhivă
Regizor artistic
Data şi locul naşterii: Cărpineni, Republica Moldova
Studii: Institutul de Stat al Artelor „Gavriil Musicescu” Chişinău, Republica Moldova, 1983
A venit, ca angajat al Teatrului de Stat Oradea, în anul 1997, şi, vreme de cinci ani a montat câteva spectacole în bună tradiţie românească, dar şi cu vizibile influenţe ale şcolii teatrale ruse: o modernitate conţinută ce decurge din viziunea sa personală, altoită pe o pregătire culturală riguroasă şi o conectare la realitatea teatrului orădean. Cronicarul Mircea Morariu a consemnat modul ezitant – de la sine înţeles – în care s-a apropiat de comedia lui Eduardo de Filippo, cel puţin prima parte a spectacolului fiind destul de plicticoasă. Credem că totuşi spectacolul a fost echilibrat şi că interpreţii au fost îndrumaţi spre un joc cu acoperire sporită în umorul consistent al celebrului dramaturg italian.
