Please ensure Javascript is enabled for purposes of website accessibility
Folosim cookie-uri | We use cookies
Cookie-urile ne permit să vă oferim online serviciile noastre. Pentru a vă bucura de toate facilitățile website-ului este necesar să le acceptați.
×

Actori Trupa Iosif Vulcan - arhivă

Actriţă

Data şi locul naşterii: 04.02.1947, Bucureşti

Studii: Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” Bucureşti”, 1966

A venit repartizată la Oradea, împreună cu soţul său, a fost distribuită în rolul Daniela Buzura din spectacolul „Simple coincidenţe” de Paul Everac. S-a declarat nemulţumită de distribuţie şi,  s-au reîntors în capitală (a colaborat şi continuă să colaboreze cu Teatrul Radiofonic). A mai jucat câţiva ani în teatrele din Brăila, Braşov şi Botoşani. Recitatoare sensibilă şi cunoscătoare a poeziei bune, Marina, împreună cu soţul ei Mihai, au fost parteneri în câteva spectacole de poezie, şi nu numai, Mihai cochetând serios şi cu regia de teatru.

(Prezentare de Eugen Ţugulea)

Actor

Data şi locul naşterii: 23.09.1929, Bucureşti

Studii: Institutul de Teatru „I.L.Caragiale” Bucureşti, clasa prof.Marcel Anghelescu

Cu certitudine, Ion Mâinea a fost, alături de doi-trei colegi, ani buni, de fapt până la regretabila plecare definitivă, ceea ce se cheamă o vedetă (chiar dacă nu recunoscută ca atare), un maestru, un artist autentic în toată puterea cuvântului.

S-a angajat la Teatrul de Stat din Oradea în anul 1966, şi a rămas aici până la pensionare, jucând ani buni şi după, în ultimii săi ani de viaţă, fiind regizor colaborator la Teatrul pentru copii şi tineret „Arcadia” din Oradea.

Actriţă

Data şi locul naşterii: 13.03.1924, Birtin-Brad

Olimpia Mâinea a venit la Teatrul de Stat din Oradea împreună cu soţul ei la ora aceea, actorul Ion Mâinea, de la Teatrul Dramatic din Baia-Mare. Dacă Ion Mâinea a fost, încă de la începutul activităţii sale, sortit pentru roluri mari, devenind, în timp, o autentică vedetă, un maestru, Olimpia Mâinea a fost o actriţă destinată, în special, rolurilor secundare. Înaltă, blondă, planturoasă, extrovertită, cu o dicţie impecabilă şi o memorie foarte bună, actriţei i-a lipsit capacitatea de interiorizare, poate şi pentru că, fiind o femeie inteligentă, a refuzat să se confunde cu personajele interpretate, păstrând, impunând continuu, între ea şi ele, o distanţă, confundată adesea cu răceala şi indiferenţa. Fiind „un animal frumos” – cum singură a recunoscut – a jucat în tinereţe câteva roluri de „frumoase”. La Brăila, unde a jucat câţiva ani, a fost colegă şi prietenă cu Vasilica Tastaman şi Silviu Stănculescu. A interpretat câteva roluri importante, de mare întindere, dar, din păcate, n-a fost convingătoare, nereuşind să treacă de un nivel mediu. Să amintim: Chiriţa şi Veta („O noapte furtunoasă de I.L.Caragiale), Luise („Totul în grădină” de Edward Albee), Gina („Dictatorul” de Al.Kiriţescu) Didina („Încurcă-lume” de A.de Herz).

Pictor scenograf

Data şi locul naşterii: 16.04.1957, New York, S.U.A.

Studii: Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” Bucureşti, secţia Pictură, 1981

Eminentă studentă la Institutul de Arte „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, a făcut încă din primii ani, asistenţă la câteva filme semnate regizoral de artişti valoroşi ca Dan Piţa („Dreptate în lanţuri”), Tudor Mărăscu („Singur de cart”), Alexa Visarion („Năpasta”), Francisc Munteanu („Un petec de cer”), Malvina Urşianu („Figuranţii”), Nicu Stan („Furtună în Pacific”).

A debutat – ceva mai târziu – în teatru, semnând scenografia spectacolului „Tartuffe” de Molière, la Studioul Casandra. În tot acest timp, Maria Maliţa a şi pictat, participând cu lucrările sale la expoziţii de grup (1981-1982) şi la expoziţii municipale şi republicane (între anii 1981-1983).

Pictor scenograf

Data şi locul naşterii: 21.04.1929

Studii: Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” Bucureşti, 1958

Tatiana Manolescu Uleu a venit la Oradea, împreună cu soţul ei, actorul Octavian Uleu, în anul 1961, şi a rămas aici, până la pensionare. Ea asemnat decoruri şi costume, iar la câteva spectacole doar costumele, la un număr relativ mic de spectacole, dacă raportăm numărul lor la stagiuni, ceea ce înseamnă că, cu oarecari excepţii, ea a semnat cam două spectacole pe stagiune, adică norma impusă de post. E important însă să observăm şi faptul că, în schema teatrului figurau mereu un număr rezonabil de scenografi (Nagy Sándor, Eliza Popescu, Maria Haţeganu, Bíró I.Géza, Vioara Bara, în plus colaboratori de prestigiu nu lipseau – Romulus Peneş, Tody Constantinescu, François Pamfil, Ştefan Hablinski, Paul Bortnovski, Vladimir Popov, Dan Jitianu etc.). Dar, cum nu doar numărul de spectacole e important, ci şi valoarea lucrărilor, remarcăm un fapt incontestabil: spectacolele la care a colaborat cu regizori creativi, cu care s-a întâlnit pe terenul fragil al metaforei scenice, rezultatele au fost remarcabile.

Actor

Data şi locul naşterii: 26.08.1955, Negreşti-Oaş

Studii: Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” Bucureşti, 1981, la clasa prof.Dem Rădulescu

Şi înainte, şi după terminarea institutului, a jucat pe scena Teatrului din Baia Mare, de unde, în 1989, a venit la Oradea. A jucat patru roluri bune, dovedindu-şi, din plin, calităţile de actor de forţă şi profunzime, şi a plecat spre visul tuturor actorilor: capitala ţării. Ştefan Mareş s-a făcut remarcat rapid printr-o imensă energie, un debordant simţ al umorului, o bucurie a jocului, un spirit ludic dezvoltat...

Actor

Data şi locul naşterii: 20.11.1930, Craiova

Fără studii de specialitate

Jeanot, cum îi spuneau colegii, a fost expresia concretă că „institutul” nu-ţi dă talent, perseverenţă, dăruire totală, putere de muncă – o confirmare a butadei exprimate de Dem Rădulescu Bibanu: „Studenţii ies din institut cum au intrat: cu talent, sau fără talent!” Venit de la Craiova, o dată cu revenirea regizorului Radu Penciulescu, s-a instalat în fruntea tuturor distribuţiilor, luând pe umerii săi greul majorităţii spectacolelor. Exigent cu sine însuşi, şi cu colegii lucra „în draci”, chiar şi la cea mai banală repetiţie, iar în spectacole „îi trăgea” după el, fără a-şi permite cea mai uşoară relaxare. În toate rolurile a fost lăudat de cronicari. „Uluitor era în «Omul care aduce ploaie» (de R.Nash) – un impostor şi un visător: Ion Marinescu. El aduce speranţă şi încredere... Admirabil acest actor...”. În „Cyrano” (de Edmond Rostand), „interpret strălucit” – într-un spectacol inteligent şi plin de idei şi sensuri, pilduitor prin omogenitatea lui” (regia: Valeriu Moisescu). 

Actriţă Data şi locul naşterii: 10.05.1976

Studii: Universitatea de Artă Teatrală Târgu Mureş, 1998

Delia Martin a debutat la Teatrul de Stat din Oradea în anul absolvirii Facultăţii de Teatru de la Târgu Mureş. Mignonă, frumoasă, cu un glas plăcut, actriţa a reuşit să joace, într-o singură stagiune, două roluri consistente, cărora le-a făcut faţă cu brio. Într-un tandem fericit cu Mariana Vasile (Domnişoara Cucu), ea a reuşit să creeze în rolul Elevei Zamfirescu un personaj simpatic, subliniind deopotrivă naivitatea, dar şi curiozitatea sâcâitoare a adolescentei. Din păcate spectacolul („Steaua fără nume” de Mihail Sebastian) a fost unul mediocru, cu toate că din distribuţie nu lipseau câţiva actori de frunte ai teatrului.

În „Cameristele” de Jean Genet – şi acesta un spectacol de valoare medie – Delia Martin a construit cu  migală, dar nu îndeajuns îndrumată regizoral – rolul dificil al uneia din cele două surori cameriste: Solange. L-a jucat cu emoţie şi credinţă, completând într-un fel inteligent jocul plin de energie al Paulei Chirilă (sora ei, Claire).

Actor

Data şi locul naşterii: 28.10.1936, Sântandrei

Studii: Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” Bucureşti, 1961, clasa prof.Dina Cocea

Coleg cu Marin Moraru, Gheorghe Dinică şi Ion Abrudan, cu care a venit „acasă”  la Oradea, Ion Martin aducea cu sine pe scenă, ACTORUL, OMUL. Parcă „hărăzit” să nu joace roluri de mare întindere (asemenea unui mare actor de roluri episodice de la Teatrul Naţional Bucureşti – Jenică Constantinescu), când intra pe scenă, simţeai că a intrat „cineva”. Vorbea simplu, chiar şi când tăcea, ca un ardelean desăvârşit. Avea o sensibilitate specială şi o căldură aparte. A jucat o sută două roluri în cei douăzeci şi unu de ani, şi mare păcat că a plecat tânăr dintre noi. Dar plăcerile vieţii se plătesc... Fişa lui de creaţie spune mai multe!

(Prezentare de Eugen Ţugulea)

Actor

Data şi locul naşterii: 01.06.1931, Bucureşti

Studii: Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” Bucureşti, 1954

Cazangiu, înainte de institut, debutul ca actor l-a făcut la Teatrul din Sibiu, de unde, împreună cu Maud Mary au venit la Oradea, în 1959. Actor robust, cu o voce plăcută şi caldă, a jucat roluri importante şi la Sibiu şi la Oradea, remarcându-se prin simplitate şi forţă. Au rămas vii în amintirea orădenilor Petru Rareş din „Luceafărul” lui B.Şt.Delavrancea sau Tache din „Tache, Ianke şi Cadâr” de V.I.Popa, Crişan din „Horia” de Mihail Davidoglu, şi nu numai. În vara lui 1964 s-a transferat la Arad, unde a jucat mai mulţi ani, până când s-a stins, în cabină, pregătindu-se să intre într-un nou spectacol...

(Prezentare de Eugen Ţugulea)

Trupa Iosif Vulcan:

Trupa Arcadia:

×

TOP