Please ensure Javascript is enabled for purposes of website accessibility
Folosim cookie-uri | We use cookies
Cookie-urile ne permit să vă oferim online serviciile noastre. Pentru a vă bucura de toate facilitățile website-ului este necesar să le acceptați.
×

Autor text: Răzvan Rocaș
Preluat de pe Agenda LiterNet.ro

Ultima premieră a stagiunii 2018 de la Teatrul Regina Maria s-a nimerit să fie Sunetul Muzicii, celebrul musical creat de Richard Rodgers şi Oscar Hammerstein II în 1959, inspirat de memoriile Mariei von Trapp, The Story of the Trapp Family Singers. Acesta o urmăreşte pe Maria Rainer (viitoare von Trapp), o soră postulantă la mănăstirea Nonnberg, care ajunge guvernantă în familia căpitanului Georg von Trapp. Pe rând, aceasta le câştigă inima celor 7 copii, iar mai apoi şi tatălui, însă perioada pare că le este vitregă, acţiunea fiind plasată în anul 1938, în zorii a ceea ce astăzi este cunoscut ca Anschluss, ori anexarea Austriei de către Germania nazistă.
Fără tăgadă, punctul forte al spectacolului îl reprezintă grupul de 7 copii care însufleţesc scena prin inocenţa şi dezinvoltura lor, fiind naturali şi plini de voioşie în fiecare replică pe care o rostesc şi fiecare arie pe care o cântă. Fiecare dintre ei cu un rol bine determinat, reuşesc să-şi ducă la bun sfârşit sarcina, construind în jurul lor, în fapt, întregul schelet şi coagulând întreaga energie ale spectacolului. De amintit este actriţa Maria Teişanu, întruchipând-o pe Liesl von Trapp, o prezenţă mai nouă în trupa orădeană, care se integrează într-un mod armonios în echipa teatrului. Este de remarcat chimia scenică pe care aceasta o are cu Eugen Neag, în rolul lui Rolfe Gruber, relaţia celor doi fiind fluidă, firească şi lipsită de orice gest forţat... trăsături care, de fapt, îi caracterizează pe ambii actori în general.

Un alt punct de forţă îl reprezintă distribuirea actriţei Adela Lazăr în rolul Mariei Rainer, care este entuziasmantă prin jocul său plin de vivacitate, dublat de vocea-i suavă şi fermecătoare. Ceea ce este şi mai frumos este faptul că energia ei reuşeşte să îi scoată pe copii în evidenţă, iar astfel conlucrează într-un mod ideal pentru a crea o familie von Trapp cât mai credibilă. De asemenea, se poate remarca şi potrivirea scenică cu actorul Sorin Ionescu (Georg von Trapp), acesta insuflând un aer de autoritate pe tot parcursul spectacolului, dar care devine simpatic odată cu evoluţia progresivă a acţiunii.

Un al treilea personaj de remarcat este Ioana Dragoş Gajdo, în rolul Maicii Stareţe, care ca în toate rolurile ei, oferă o notă de siguranţă şi de stabilitate prin jocul ei plin de putere şi de carismă. Nu în ultimul rând, se face observată Gabriela Codrea şi vocea ei viguroasă.

Cea care s-a ocupat de punerea în scenă a fost regizoarea Operei Naţionale din Cluj-Napoca, Mihaela Bogdan, totodată răspunzătoare şi de coregrafie. În cazul ei, putem discuta despre o montare discretă, care s-a axat în principal pe actori, atât pe evidenţierea calităţilor, cât şi peticirea unor posibile carenţe ale acestora. A preferat să facă alegeri simple, fără să se complice foarte mult, ceea ce a fost o alegere înţeleaptă, pentru că a lăsat mai mult loc distribuţiei să se manifeste liber şi să umple întregul spaţiu cu robusteţea ei. Acelaşi lucru se poate observa şi în alegerile minimaliste pe care scenografa Amalia Buie le-a făcut, aşezând ici-colo exact elementele de care era nevoie pentru a reda atmosfera iniţială a musicalului, precum şi devenirea familiei von Trapp, respectiv degradarea socio-politică a societăţii austrice de la finalul anilor 30'.

Vesel, simplu construit, Sunetul Muzicii continuă în mod onorabil tradiţia musicalurilor celebre montate în ultimii ani pe scena Teatrului Regina Maria, alături de titluri precum Scripcarul pe acoperiş sau Omul din La Mancha. Pentru a reitera cele scrise mai sus, spectacolul merită văzut şi doar pentru tinerii actori care formează grupul copiilor familiei von Trapp. Cum distribuţia este dublă în cazul lor... iată un motiv bun pentru a vedea spectacolul de două ori. Dar participarea este recomandată şi datorită modului fermecător şi plin de haz prin care Mihaela Bogdan redă această poveste devenită deja clasică.

Trupa Iosif Vulcan:

Trupa Arcadia:

×

TOP