Tipărire
Categorie: Noutăți - Trupa Iosif Vulcan

Astăzi este ziua colegului nostru Alin Stanciu

Pasionat de rafting și parapantă, practicant, în adolescență, de kickbox și lupte libere, Alin Stanciu se descrie, acum, tătic, soț devotat, preocupat de reușita nunții care se apropie cu pași repezi, și de căutarea unui family car. Pare că le-a făcut pe toate la timpul lor. „Ce îmi mai place? Să fac teatru, să aflu povești și să inițiez proiecte. Mi-ar mai plăcea să îmi cumpăr o bicicletă. Să socializez cu prietenii. În timpul liber sunt un familist. Și sunt un om care tinde să rezolve probleme.”, spune Alin.

Este printre puținele persoane la care învățătura, kickboxul și actoria au avut o legătură. O legătură pe care a descoperit-o în liceu, când elevul care excela la fizică și biologie (materii care i-au adus două note de zece la bacalaureat) a descoperit popularitatea. Prima dată i-a fost de folos nonșalanța, apoi faptul că s-a apucat de lupte. Actoria a venit, oarecum, de la sine, pe același trend, al unei popularități în ascensiune. „Cred că toată lumea se gândește la un moment dat să se facă actor. Însă, dincolo de faptul că prinsesem gustul popularității, a mai contat ceva: Când priveam actorii vedeam în privirea lor armonie, mi se păreau echilibrați. Mi-am dorit să ajung și eu așa. Asta pe lângă faptul că aveam un motiv bun să lipsesc de la ore’’, zâmbește Alin. În clasa a X-a se înscrie la un curs de teatru care-i deschide drumul spre festivalurile de profil, dedicate liceenilor, și spre premii. Își dă seama că are o șansă și se decide să-și transforme pasiunea într-o profesie. „În acea perioadă m-am împrietenit cu Alexandru Mustețea, cel care îmi va fi anul acesta naș la nuntă, și Radu Tudosie. Directorul teatrului din Târgu Jiu, Marian Negrescu, ne remarcase și s-a oferit să ne pregătescă pentru admitere. Ne-a spus, însă, că el nu pregătește studenți pentru București. Așa am decis să ne încercăm norocul la Târgul Mureș”, a spus Alin. „L-am convins pe director să ne lase să facem ceva inedit. Să locuim o săptămână în teatru. Ni se părea captivant, eram tineri și aveam chef de joacă. Dimineața și după amiaza ne pregăteam pentru admitere, alături de el, iar seara primeam vizitatori pe geamul de la baie”, își amintește Alin. Iar experiența s-a dovedit benefică. Alin a intrat primul la facultate, și tot primul la masterat. Încă din timpul studiilor și-a început colaborarea cu Teatrul 74 și a participat la tabere de creație actoricească, experiențe utile în ascensiunea profesională de mai târziu. Însă ce l-a marcat decisiv în timpul studiilor, a fost întâlnirea cu regizorul Radu Alexandru Nica. „Radu Nica m-a conturat pe mine, practic, ca actor. Ce mi-a oferit el nu mi-a oferit niciun profesor din facultate. Cu el am avut prima mea experiență adevărată de teatru. A fost o explozie de inspirație reciprocă”, își amintește Alin. Spectacolul montat de Radu Nica cu studenții, Sex, de Justine del Corte, a avut un succes nebun, ajungând în galeria tablourilor cu spectacole memorabile ale Studioului studențesc din Târgul Mureș. Însă cadoul lui Nica pentru tinerii actori a fost altul. „La o repetiție ne-a dat un îndrumar: cum să faci un rol în 12 pași. Practic, a fost omul care ne-a dat o metodă de actorie. Dacă cunoști acești pași, nu creezi un personaj, ci un OM, unul credibil. Tot el ne-a mai dat o cheie importantă: toți oamenii, indiferent cine sunt, de unde vin, ce fac, sau ce au făcut, tind să fie fericiți și tind să se salveze moral”, a explicat Alin.

Primul rol după absolvire a fost Tipătescu, în O scrisoare pierdută, pe scena teatrului din Baia Mare. La Oradea a venit la casting alături de Eugen Neag și a luat examenul fără probleme, mai ales că directorul artistic, Victoria Balint și managerul teatrului, Daniel Vulcu, îl remarcaseră la Gala Hop și în cadrul spectacolelor montate la Teatrul 74.  Să fie actor doar pe scena unui teatru de stat, nu i-a fost însă suficient. „În anul 2014 am înființat, alături de Radu Tudor și Eugen Neag, Impro Patzan. Inițial am jucat în diverse pub-uri și ne-am dat seama că lumea rezonează cu noi. Însă ne doream un spațiu al nostru”. Așa a luat naștere Studio Act, în vecinătatea barului Kosher, într-un imobil cu istorie  care, renovat din fonduri europene, așa cum visează tinerii actori, ar putea deveni un muzeu dotat cu un centru multimedia de calibru. Studio Act s-a deschis printr-un festival, (Open Studio Act), sprijinit de o comunitate care a donat 75.000 lei pe platforma de crownfounding CREȘTEM IDEI și a ajuns astăzi un studio în care orădenii au șansa de a vedea spectacole noi, independente, invitate din alte orașe, sau produse de actorii orădeni. Iar festivalul a înregistrat trei ediții.  „Am vrut să facem un teatru cum vrem noi și asta am și reușit. Ce vrem? Un teatru corect, un teatru fair play, texte contemporane, regizori și actori cât se poate de tineri. Vrem să face spectacole de care publicul să se bucure și vrem ca spectatorii să vadă și alte povești decât cele clasice. În final, povestea face tot. Dacă povestea este pătrunzătoare, spectacolul va fi bun, sau foarte bun. Noi dăm căutare poveștilor....”