De Dragobete, Teatrul Regina Maria are două motive de sărbătoare! Astăzi s-au anunțat nominalizările pentru o nouă ediţie - a XXVIII-a - a Premiilor UNITER, iar la categoria Cel mai bun actor în rol secundar îl găsim pe colegul nostru Răzvan Vicoveanu, cu rolul Joshua din spectacolul CREȘTINI de Lucas Hnath, regia Radu Iacoban.
Spectacolul Creștini a avut prima reprezentație în noiembrie și a fost pus în scenă la Teatrul Regina Maria în premieră națională. Rolul principal, al pastorului Paul, este jucat de Richard Balint, câștigătorul de anul trecut al premiului UNITER pentru “Cel mai bun actor în rol secundar”, cu rolul Mr. Lockhart din spectacolul „Navigatorul” de Conor McPherson (regia Cristian Juncu, spectacol al Teatrului Național Târgu Mureș – Compania „Liviu Rebreanu”). Pastorul Paul le mărturisește enoriașilor care frecventează biserica pe care o conduce că are nesiguranțe în privința câtorva „adevăruri de credință” iar această mărturisire trezește reacții contradictorii în rândul ascultătorilor. Primul care îndrăznește să îl confrunte este pastorul asociat Joshua, jucat de Răzvan Vicoveanu, un tânăr îndrăgit atât de consiliul bisericii, cât și de mulți dintre cei prezenți la predica din acea duminică. Cu toate că în unele aspecte denotă un comportament care duce la extrem, Joshua și-a făcut loc în inimile oamenilor prin eforturile cu care s-a dedicat bolnavilor, săracilor și în general tuturor celor care aveau nevoie să fie ascultați sau ghidați.
Când, în urma votului celor prezenți, Joshua părăsește biserica, unul dintre membrii consiliului, bătrânul Jay (jucat de Petre Ghimbășan), militează pentru întoarcerea acestuia, încercând să-i reamintească pastorului Paul valoarea tânărului pe care l-a alungat:
„Joshua e într-un fel, fiul tău spiritual. Tu ești acela care l-a salvat. A venit în această biserică singur și a căutat sprijin, prieteni. Dacă îmi amintesc bine, fusese dat afară din propria casă din cauza unor… probleme foarte grave. Și îmi amintesc cum băiatul asta a venit aici, s-a apropiat de altar și ne-a spus: Am nevoie de ceva, nu știu exact de ce, dar am nevoie de acel lucru care să mă ajute să merg mai departe. Și omul acela a venit la fiecare slujbă. În fiecare duminică și mai apoi duminică și miercuri și mai apoi și vineri și ușor-ușor, i-ai oferit din ce în ce mai multă responsabilitate în biserica noastră, o rugăciune la slujba de duminică, un loc în consiliu, l-ai lăsat să citească din Biblie, chiar și o predică, iar mai apoi l-ai numit pastor asociat. Și suntem cu toții de acord că a muncit enorm și a meritat locul ăsta.”
Rolul lui Răzvan Vicoveanu este unul complex, pastorul asociat Joshua devenenind cunoscut publicului în mod treptat, iar Răzvan reușește să transmită emoțiile personajului de fiecare dată, într-un mod firesc și cu fiecare intrare în scenă îl vedem tranformat. La început se revoltă, aparent în mod exagerat, provocând o schismă în biserica ce l-a adoptat, întorcându-se tocmai împotriva celui care l-a creditat cel mai mult: pastorul Paul. Vom afla însă mai târziu că motivele pentru care Joshua reacționează în acest fel sunt altele decât cele pe care ni le imaginăm. Viața sa până la intrarea în biserica pastorului Paul l-a determinat să își creeze bariere și convingeri puternic înrădăcinate, care au rolul de a-l susține, iar el nutrește o nevoie viscerală pentru ele. Pentru el, punerea sub semnul întrebării a uneia dintre credințele fundamentale nu se situează la nivelul de curiozitate filosofică, ci lovește în însăși temelia existenței sale. La sfârșitul spectacolului, Joshua se întoarce la pastorul Paul, încercând să găsească o rezolvare pentru situația din biserică și oferă spectatorilor informații edificatoare:
„Părinții tăi au fost creștini, la fel și părinții lor. Bunica ta te-a adus prima oară în biserică, toți își doreau ca tu să te mântuiești, iar tu nu aveai nimic de pierdut, crezând în ceea ce crezi. Dar eu. Eu am pierdut totul. Părinții mei nu credeau în ce cred eu. Și am încercat. Am încercat în continuu să le arăt calea, să îi ghidez înspre Dumnezeu. Asta e tot ce mi-am dorit, până la final. Asta am încercat. ”
Faptul că nu a reușit să-și convertească părinții și că mama sa, pe patul de moarte, a preferat să îl alunge decât să facă o mărturie de credință, l-a marcat iremediabil pe Joshua. Amintirea momentului în care mama sa moare și vede în ochii ei frică, groază și durere nu-i permite să trateze cu ușurință punerea la îndoială a existenței vieții de dincolo așa cum a fost predicată până acum.
Pe parcursul spectacolului, pastorul asociat Joshua reușește să atragă din partea spectatorilor dezaprobare, revoltă, simpatie, compasiune și în final, chiar susținerea acestora în detrimentul pastorului Paul. Efortul depus de Răzvan Vicoveanu pentru creionarea unui rol cu atât de multe substraturi este bine distribuit și apreciat pe bună dreptate.
Felicitări Răzvan, felicitări întregii echipe a spectacolului „Creștini” și mult succes în continuare!
