Folosim cookie-uri | We use cookies
×
Teatrul Regina Maria

Despre

AGENȚIA DE BILETE: 0359 452 324

TRUPA IOSIF VULCAN: 0359.411.534 / 0359.411.535

TRUPA ARCADIA: 0359.411.573

ANSAMBLUL CRIȘANA: 0359.411.579


 

TEATRUL REGINA MARIA

Daniel Vulcu - Manager Teatrul Regina Maria
0359.411.534
Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. 

Ioana Dragoș Gajdo - Director Teatru
Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. 

Simona Zanca - Referent de specialitate Resurse Umane
Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Delia Matei - Consilier juridic
Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. 

Andrei Krausz - Șef Serviciul Administrativ și Producție Artistică
0738.772.901
Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. 

Ecaterina Teț - Referent Registratură
0359.411.535
Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Virginia Oanțo - Impresar artistic
0753.404.257
Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Bianca Segărceanu - Referent Organizator spectacole
0752.165.001
Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. 


TRUPA IOSIF VULCAN

Victoria Balint - Șef de secție Trupa Iosif Vulcan
0730.009.507
Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. 

Florina Dometi - Secretar literar
0752 598 805
Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Sorin Domide - Coordonator tehnic/Maestru lumini-sunet
0744.251.385


TRUPA ARCADIA

Andreea Costea - Șef de secție
Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.
Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. 

Petru Papp - Regizor tehnic
0738.772.891
Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.


 

 

 

TEATRUL REGINA MARIA

 

   

ARCADIA

  

ARLUS

 

   

CASA DE CULTURA A SINDICATELOR

 

   

FILARMONICA DE STAT

 

  

MOARA RASA

 

   

CENTRUL DE INFORMARE TURISTICA

 

   

MOSKVA

 

 

BILETE

 

 

PROGRAMUL AGENȚIEI DE BILETE

 

 
MARȚI: 10:00 – 14:00 
MIERCURI: 10:00 – 14:00
JOI: 10:00 – 14:00
VINERI: 10:00 – 14:00
LUNI, SÂMBĂTĂ, DUMINICĂ: începând cu o oră înainte de spectacole

CONTACT

 Adresa: Piaţa Regele Ferdinand I nr. 6, Oradea
 Telefon: 0359 452 324
 Email: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

 

BILETE ONLINE

 

Prin accesarea butonului de mai jos sunteți redirecționat pe website-ul www.eventim.ro care va facilita achiziționarea biletelor dumneavoastră.

 

 

TARIFELE NOASTRE 

 

Aveți mai jos lista completă a tarifelor practicate de Teatrul Regina Maria din Oradea

 

 

Clădirea Teatrului este unul dintre cele mai însemnate edificii de patrimoniu din Oradea. Proiectul a fost întocmit de renumita firmă de arhitecţi Fellner şi Helmer din Viena, iar realizarea lui, care a durat doar 15 luni, din 10 iulie 1899 până în 15 octombrie 1900, s-a derulat sub asistenţa arhitecţilor orădeni Rimanoczy Kalman, Guttmann Jozsef şi Rendes Vilmos.

Aspectul exterior îmbină armonios stilul neoclasic, dominant în ansamblul faţadei, cu elemente neorenascentiste şi neobaroce, în timp ce finisajele şi ornamentaţiile interioare se impuneau printr-un accentuat ton rococo.

Edificiul a fost structurat pe trei niveluri: sală, loji, balcon. În proiectarea sălii de spectacole s-a avut în vedere realizarea unei acustici perfecte. În plus a fost dotată cu o fosă pentru orchestră. Aceste caracteristici, neschimbate, transformă locaţia într-un spaţiu ideal pentru montarea spectacolelor de teatru, a celor de operă şi a concertelor. Sala are în prezent o capacitate totală de 570 de locuri.

În 9 şi 10 octombrie 1927 se inaugurează prima stagiune românească pe scena orădeană cu reprezentaţiile Teatrului Naţional din Cluj, al cărui director era poetul şi dramaturgul Victor Eftimiu.

În 29 ianuarie 1928 se constituie Asociaţia „Vestul Românesc” cu scopul predilect de a întemeia un teatru stabil şi un cotidian românesc. Sub direcţia Comitetului Central al Asociaţiei pe 18 septembrie 1928 ia fiinţă Teatrul Asociaţiei Vestul Românesc, primul teatru românesc stabil din Oradea.

Stagiunea se deschide în 13 octombrie 1928, cu piesa Fântâna Blanduziei de Vasile Alecsandri, în rolul principal evoluând Zaharia Bârsan. Pe scena orădeană s-au jucat piese scrise de renumiţi scriitori români ca Mihail Sorbul, I. L. Caragiale, Lucreţia Petrescu, Octavian Goga, dar şi din repertoriul universal. Teatrul Naţional din Cluj şi Teatrul Naţional din Bucureşti, susţineau turnee cu trupe de actori care încântau publicul local. Totodată, Teatrul Asociaţiei Vestul Românesc îşi reprezenta spectacolele în deplasările realizate la Beiuş, Arad, Satu Mare, Baia Mare, Carei, încercând astfel să deţină un rol artistic determinant, ce acoperea întreaga zonă vestică a ţării.

Din 1931, când Asociaţia Vestul Românesc îşi încheie sarcina dificilă de a patrona Teatrul de Vest, şi până după 1940, Oradea nu a mai deţinut un teatru românesc stabil, primind însă în mod constant turneele teatrelor din Bucureşti şi Cluj.

După Dictatul de la Viena din 30 august 1940, în urma căruia nordul Transilvaniei este cedat Ungariei horthyste, pe scena teatrului orădean nu s-a mai reprezentat nimic în limba română. Abia după eliberare, în 1944, un grup muncitoresc înfiinţează asociaţia „Prietenii teatrului” cu intenţia de a recrea teatrul românesc orădean sub vechea denumire Teatrul de Vest. Ministerul Artelor susţine eforturile Asociaţiei, iar în 19 Decembrie 1945, actorii angajaţi, în frunte cu artistului Ştefan Iordănescu, viitorul director, sosesc în Oradea. Inaugurarea noii stagiuni va avea loc în seara zilei de 4 ianuarie 1946, când se va pune în scenă melodrama, celebră în epocă, a celor doi autori D’Ennery şi Cormon, "Cerşetori în haine negre".

Deşi pe data de 1 aprilie 1946, teatrul din Oradea este etatizat, alături de teatrele din Timişoara, Braşov şi Galaţi, el va funcţiona în continuare ca un teatru privat, fiind într-adevăr privat de fondurile guvernamentale pe care le merita potrivit noului statut. Din lipsa subvenţiilor şi a unui public interesat, Teatrul de Vest va activa doar două stagiuni, după care se va muta la Arad (1948). Timp de şapte ani, Oradea rămâne din nou fără teatru profesionist în limba română.

La începutul anului 1954, actorii Grigore Schiţcu, C. Simionescu, Gore Teodorescu şi Maria Vasilescu sunt invitaţi la Secţia Culturală a Sfatului Popular Regional, pentru a forma o comisie de formare a secţiei române de teatru, sub conducerea lui Andrei Dauer. Astfel, după un curs sinuos şi nestatornic, în vara anului 1955 ia fiinţă Teatrul de Stat Oradea, care funcţionează de atunci cu două secţii, română (Trupa Iosif Vulcan) şi maghiară (Szigligeti Tarsulat).

Prima piesă jucată pe 26 noiembrie 1955 sub auspiciile noului teatru a fost „O scrisoare pierdută” de I. L. Caragiale. Ea s-a dovedit şi din punctul de vedere al alegerii şi din cel al montării o reuşită. Publicul a salutat cu o deosebită încântare premiera care inaugura o nouă etapă, de data aceasta mai fermă, a teatrului românesc orădean.

Cu sprijinul Inspectoratului de Cultură şi al revistei Familia, conducerea teatrului ia fericita decizie de a intra în circuitul naţional cu un festival de teatru scurt. În perioada 23-29 noiembrie 1976 are loc prima ediţie. Intitulat „Săptămâna teatrului scurt”, festivalul îşi propunea chiar din ediţia inaugurală să definească şi să delimiteze acest gen teatral, reuşind totodată să adune spectacole remarcabile şi regizori consacraţi din întreaga ţară. Începând cu ediţia a VI-a din 1984 Festivalul îşi sporeşte amploarea, transformându-se într-o competiţie internaţională. Cu fiecare an festivalul creşte în valoare, devenind pe parcursul ediţiilor o marcă de prestigiu în peisajul teatral naţional.

În 1978, pe scena teatrului orădean, are loc o premieră inedită atât din punct de vedere cultural cât şi istoric. Sub regia lui Ion Olteanu este montată pentru prima dată piesa „Occisio Gregorii in Moldavia Vodae tragedice expressa”, primul text dramatic scris în româneşte, datând din 1778 şi descoperit în Biblioteca Episcopiei din Oradea. Cu acest spectacol este întreprins un turneu de prezentare în capitală, unde reuşeşte să impresioneze atât de mult încât, doi ani mai târziu, Alexandru Tocilescu va monta acelaşi text, la teatrul Bulandra.

De-a lungul anilor Teatrul Regina Maria şi-a obişnuit publicul cu un repertoriu de succes, urmărind un echilibru între dramaturgia naţională şi universală, între clasic şi modern. La ora actuală teatrul dispune, pe lângă Sala Mare, şi de Sala Arcadia (170 locuri). Aici se joacă piese scurte, se organizează spectacole lectură, recitaluri de poezie şi spectacole cu caracter experimental.

Teatrul Regina Maria îşi face un titlu de onoare din faptul că a lansat mari regizori care au făcut, ulterior, strălucite cariere artistice, precum Victor Ioan Frunză, Alexandru Darie şi Alexandru Colpacci. Totodată, Trupa „Iosif Vulcan” a avut privilegiul, în special în ultimele stagiuni, de a colabora cu nume celebre ale teatrului românesc: Alexandru Dabija, Mihai Măniuţiu, Alexander Hausvater, Petru Vutcărău, Claudiu Goga şi mulţi alţii.

Datorită acestor colaborări fructuoase teatrul orădean a reintrat în atenţia criticii de specialitate, a crescut în mod constant numărul de spectatori, a obţinut două nominalizări la Gala Premiilor UNITER în 2006 şi a participat la numeroase festivaluri de teatru atât din ţară cât şi din străinătate (Coreea de Sud, Italia, Croaţia, Turcia, Slovacia, Ungaria, Ucraina, Republica Moldova).

Din 2011, Teatrul din Oradea s-a reorganizat și cuprinde, în prezent, trei trupe: Trupa Iosif Vulcan, Trupa Arcadia și Ansamblul Artistic Profesionist Crișana. În 2012 Teatrul revine în atenția Senatului UNITER, prin spectacolul de succes „Scripcarul pe acoperiș”, care obține două nominalizări la categoria Cea mai bună scenografie (Vioara Bara) și Cea mai bună actriță în rol secundar (Ioana Dragoș Gajdo pentru rolul Golde).

În anul 2016, Teatrul Regina Maria are onoarea de a fi gazda Galei Premiilor UNITER, trecându-și totodată în palmares o nouă nominalizare pentru actorul Richard Balint la categoria Cel mai bun actor în rol principal (pentru rolul Gorge din spectacolul „Uciderea ritualică a lui Gorge Mastromas”, de Dennis Kelly, regizat de Bobi Pricop), dar și un premiu special acordat de senatul UNITER actorului Eugen Țugulea pentru o viață dedicată teatrului și poeziei.

Autor text: Claudiu Groza
Preluat de pe tribuna-magazine.com

Probabil că orice istoric al teatrului făcut în perioada „pandemiei”, cum va fi ea denumită peste ani, va trebui să înregistreze – ca picanterie sau element relevant – o parte din soluțiile artistice/tehnice găsite de artiști pentru creațiile lor. O varietate surprinzătoare, cum vom constata foarte curând.

Pentru montarea sa cu Șarpele în iarbă de Alan Ayckbourn de la Teatrul „Regina Maria” din Oradea, Sebastian Lupu a apelat la o marcare a convenției sanitare: spectacolul este jucat cu respectarea strictă a distanței sociale. Cele trei actrițe joacă la trei metri una de alta, cu un menuet discret dar vizibil de permanentă reconfigurare spațială, dar iluzia/senzația apropierii lor până la atingere este creată printr-un abil montaj video (Ovi D. Pop). Spectacolul s-a transmis pe youtube de mai multe ori de la premiera sa, fiind jucat cu sala goală, evident. Convenția mai este prezentă și ca semn scenic precis, prin cordonul circular central, cu benzi galbene pe care scrie codul noului virus gripal, cam ca în anchetele din filmele polițiste.

Autpor text: Prof. Țiț Emanuela
Preluat de pe liceuliuliumaniu.ro 

Neîndoielnic, această perioadă ne-a făcut să tânjim după activitățile noastre cotidiene. Mărturisim că ne este dor de teatru. Azi scriem despre ultima noastră ieșire la teatru.

„Exploziv” – o piesă dedicată tinerilor, profesorilor, părinților. Cam acestea au fost cuvintele prin care ne-a fost prezentată piesa. Curioși, ne-am decis să participăm și noi la aceast spectacol.

Surpriză! Ne-am trezit din nou la școală. Ce ne prezintă spectacolul Exploziv? Entuziasme și realitate. Sufletul nostru este o sticlă pisată de îndoieli și interogatorii. Piesa este o invitație la răscolitoare dialoguri cu noi înșine. Vrând-nevrând, pe parcursul spectacolului ajungem în situația de a ne pune întrebări sincere și ,poate, chiar să cautăm și un răspuns. Nu e nicidecum simplu să-ți găsești forța spre a-ți deschide sufletul în fața celor din jurul tău, dar adesea este foarte important. Ni se mai reamintește, printr-un episod dramatic, și cât de important este, ca la rândul nostru , să acordăm atenție celor dragi. Să-i ascultăm. Să ne străduim să percepem realul, să căscăm ochii mari pentru a putea analiza ce e rău și ce e bine.

Autor text: Mircea Morariu
Preluat de pe amfiteatru.com

O nouă traducere făcută din perspectiva și în conformitate cu intențiile spectacolului (o semnează Elvira Rîmbu), un regizor cu o consistentă, onorantă și dătătoare de mari speranțe carte de vizită, regizor care, de altfel, nu se află la prima întâlnire cu textul gogolian (Petru Vutcărău), un decor spectaculos, dinamic, generator și de energii, și de numeroase spații care valorează inteligent și eficient mai toate posibilitățile cinetice și de expresie oferite de scena turnantă (Adrian Damian), decor îmbogățit de remarcabilul aport al light-design-ului (Bogdan Gheorghiu) și al creației video (Ioana Ilaș-Badale) de o mișcare scenică în sine eficient elaborată, cu miză clară pe spectaculozitate, mișcare din care se zămislesc imagini în care realismul se îmbină ori se sublimează în fantastic (András Lóránt), o distribuție numeroasă cu o reușită coordonare a momentelor de grup, cu câteva roluri bine realizate (Șerban Borda, Eugen Neag, Pavel Sîrghi), altele care ar fi avut șansa de a fi astfel în cazul în care le-ar fi fost găsită și mai ales păstrată matca (Răzvan Vicoveanu, Sebastian Lupu, Alexandru Rusu).

Autor text: Maria Hulber
Preluat de pe LaPunkt.ro

În viziunea tânărului regizor Alexandru Weinberger-Bara, Domnișoara Iulia, drama naturalistă a dramaturgului August Strindberg, pusă în scenă la Teatrul ,,Regina Maria” din Oradea, glisează subtil spre un impresionism al formelor și al culorilor, cu inserții psihologice deloc străine de explorările sufletului omenesc inițiate la sfârșitul secolului al XIX-lea. Dar opera dramatică se dovedește a fi doar pretextul sublimării unor personaje puternice, remarcabil interpretate de actorii Anda Tămășanu, Sorin Ionescu și Lucia Rogoz, căci a lor va fi întreaga scenă, devenită câmp de luptă al orgoliilor, al cuplurilor care se devorează lent și torturant. Într-un original prolog, întreaga tensiune a dramei inundă orizontul de așteptare al spectatorului lăsat cu respirația întretăiată în fața simbolicului duel dintre domnișoara Iulia și Jean, imaginat ca o  ruletă rusească.

Autor text: Maria Hulber
Preluat de pe LaPunkt.ro

Teatrul postdramatic cunoaște astăzi forme dintre cele mai insolite. Prin această formulă – de teatru postdramatic – nu ne referim neapărat la sensul jocurilor de regie și al limbajelor scenice, ca transpuneri adesea neconvenționale ale unor scenarii clasice, ci la apariția unor intertexte capabile să revigoreze modele deja consacrate. O seamă din autorii dramatici contemporani propun interpretări în registru personal, concretizate în tot atâtea noi creații care se conectează la o tradiție de amplă inspirație artistică. William Shakespeare este, din acest punct de vedere, cel mai ofertant dramaturg, provocând la un continuu dialog auctorial ce transcende timp și spațiu. Dintr-o extinsă listă de titluri, mai mult sau mai puțin glorioase, să amintim doar câteva din cele recente și demne de remarcat, și anume piesele trilogiei În inima nopții, montate de Gavriil Pinte la Teatrul Regina Maria din Oradea, pe baza unor scenarii cu inserții de George Banu și Monique Borie. De altfel, nu doar textul dramatic cunoaște asemenea rescrieri cu extensii eseistice ori cu tușee de parabolă, ci și operele epice. (A se vedea cazul thrillerului Macbeth de Jo Nesbø, un roman noir proaspăt lansat în librăriile românești și inspirat de capodopera omonimă shakespeariană). Gânditorii asupra dinamicii formelor teatrale au reflectat deseori asupra acestei reîntoarceri a teatrului spre sine, spre rădăcinile sale, ranforsându-le printr-un aport ideatic decupat din problematica lumii contemporane. În volumul colectiv Le Théâtre postdramatique. Vers un chaos fécond?, Jean-Marie Valentin observă, pe bună dreptate, că ,,La question du présent dans son rapport aux origines est une interrogation permanente du théâtre sur lui-même.”

Autor text: Răzvan Rocaș
Preluat de pe Agenda LiterNet.ro

Ultima premieră a stagiunii 2018 de la Teatrul Regina Maria s-a nimerit să fie Sunetul Muzicii, celebrul musical creat de Richard Rodgers şi Oscar Hammerstein II în 1959, inspirat de memoriile Mariei von Trapp, The Story of the Trapp Family Singers. Acesta o urmăreşte pe Maria Rainer (viitoare von Trapp), o soră postulantă la mănăstirea Nonnberg, care ajunge guvernantă în familia căpitanului Georg von Trapp. Pe rând, aceasta le câştigă inima celor 7 copii, iar mai apoi şi tatălui, însă perioada pare că le este vitregă, acţiunea fiind plasată în anul 1938, în zorii a ceea ce astăzi este cunoscut ca Anschluss, ori anexarea Austriei de către Germania nazistă.

Autor text: Silvia Dumitrache
Preluat de pe observatorcultural.ro

Avalanșa, distopia lui Tuncer Cücenoğlu, cel mai cunoscut dramaturg turc contemporan, profesor de dramaturgie la MSM (Müjdat Gezen Art Center) din Istanbul, este una dintre acele povești care te bîntuie mult timp după căderea cortinei. Am văzut pentru prima oară o montare după Avalanșa în 2012, la TNB, în regia lui Radu Afrim, un spectacol de neuitat prin forța transmisă, în discrepanță cu întregul său univers poetic, diafan, unul dintre cele mai cumplite mesaje: că noi înșine ne creăm închisorile, iar gardienii cei mai de temut devin propriile noastre temeri. M-am bucurat să văd în selecția FNT de anul acesta o nouă montare după această piesă, în regia lui Petru Vutcărău, o producție a Teatrului „Regina Maria“ din Oradea, căci acest text, de un mare potențial scenic, este o metaforă nuanțată atît la adresa lumii contemporane, ce nu a scăpat de pericolul totalitarismelor, cît și cu privire la ceva, poate, și mai de temut: monștrii interiori, care ne fac să ne închidem într-o lume a preconcepțiilor și a superstițiilor, o lume a fricii.

Autor text: Oana Rapotan
Preluat de pe bookhub.ro

Într-un oraș cu peste 200000 de locuitori, Teatrul Regina Maria din Oradea se străduiește de câteva stagiuni încoace să-și lărgească repertoriul de subiecte și de abordări, astfel încât numărul de spectatori să fie unul peste medie. Așa se pot explica și premierele din ultimii ani: regizori tineri și foarte tineri, dar deja premiați în țară sau chiar în afara României, texte consistente, care reprezintă o reală provocare pentru actori, dar și pentru public, scenografii care îmbină decorurile clasice cu efectele audio-vizuale ale tehnologiei de ultimă generație. Stagiunea 2019-2020 a debutat cu încă o provocare pentru trupa de actori și regizori: datorită intrării într-un amplu proces de modernizare a scenei teatrului (o bijuterie arhitectonică emblematică pentru Oradea), managerii Teatrului au reușit să obțină dreptul de a fi jucate piesele de teatru în locații atipice, dar de care regizorii au știut să profite din plin. Așa s-a întâmplat și cu cea de a doua premieră a stagiunii: Creștini.  Tânărul, dar deja consacratul regizor Radu Iacoban a avut șansa ca spectacolul să fie jucat într-un spațiu de excepție: Sinagoga Neologă Sion, o altă bijuterie arhitectonică emblematică pentru Oradea.

Autor text: Mircea Morariu
Preluat de pe Adevărul.ro

Aflat la prima lui colaborare cu Teatrul „Regina Maria” din Oradea binecunoscutul actor, regizor şi scriitor de literatură dramatică Radu Iacoban ne propune un spectacol de tip dezbatere intitulat „Creştini”.

O face montând piesa omonimă, de dată relativ recentă (premiera absolută a avut loc în anul 2015), a unui dramaturg american pesemne tânăr, pe nume Lucas Hnath. Din câte se pare în mare vogă în Teatrele de peste Ocean şi nu numai.

Creştini este ceea ce aş numi o scriere deşteaptă. În care Lucas Hnath a asimilat şi încorporat o întreagă experienţă anterioară adusă cu sine de acest tip de scrieri care întorc pe toate feţele, cu argumente pro şi contra, o anume problemă. Dacă în 12 oameni furioşi, de pildă, piesă din 1957, Reginald Rose dezbătea tema vinovăţiei, în 2014-2015 Lucas Hnath pune în dezbatere, servindu-se de argumentele şi contra-argumentele a cinci personaje, un întreg complex de teme şi subteme.Toate subsumate aceleia a adevărului pe care fiecare dintre noi îl poate desprinde din marile texte ale creştinismului. Biblia şi Evangheliile. Enumăr doar câteva dintre ele. Au fost aceste texte riguros traduse? Biblia vorbeşte despre Iad sau despre Gheena? Sunt oare aceste două cuvinte sinonime? Doar celor ce au îmbrăţişat religia creştină le este rezervat dreptul de a ajunge în Rai, celor de alte religii fiindu-le refuzat numai din cauza opţiunii lor diferite? Este creştinismul o dogmă sau ceva mereu supus redescoperirii, reinterpretării, meditaţiei creatoare, determinate de noi realităţi sociale şi umane? Când şi cum avem dreptul de a ne face publice întrebările, îndoielile? Sunt ceilalţi pregătiţi să ne asculte, să ne înţeleagă, să admită că lucrurile ar putea să stea şi altfel decât am crezut cu toţii până la un moment anume? Cât de reale şi de stabile sunt majorităţile? Dar fidelităţile? Pe ce anume se bazează ele? Ne este oare permis să să îi judecăm pe alţii? În ce condiţii? Este căsătoria garanţia comuniunii definitive, fără termen, de gândire? A apropierii reale? Ce facem când, pe neaşteptate, apare o fisură care roade, strică, demolează o întreagă construcţie? Ceea ce părea până atunci nedemolabil. Ş.a.m.d.

×

TOP