Folosim cookie-uri | We use cookies
×

Recunosc că îmi vine greu, foarte greu să scriu despre Ducu Darie la timpul trecut. Cum să scrii astfel despre un om, un artist la al cărui debut ai asistat tu, un coleg  care azi se apropie de 80 de ani ? Oricât de nedrept mi se pare, uite că scriu...

În teatrul orădean mai suntem doar câțiva dintre cei care i-am fost alături la debut: Mircea Bradu, la acea oră directorul teatrului, de fapt cel care l-a convins pe Ducu să aleagă Oradea, Eugen Țugulea, actorul octogenar care a interpretat rolul principal din spectacolul controversat, cu aluzii politice periculoase”Jolly Joker”, ..spectacol urmărit de cenzorii comuniști până la... Galați, la Festival, scos  rapid de pe afișe cu scandal și cu urmări neplăcute, cu pedepse pentru director și pentru subsemnata ca secretar literar... Și ar mai fi, aici la Oradea, actrița Mariana Neagu și actorii care mai sunt și azi în trupă:  Daniel Vulcu, Petre Panait, Tiberiu Covaci, Emil Sauciuc, George Voinese, Ion Ruscuț...

Tânăr și entuziast, Ducu Darie a descins la Oradea în toamna anului 1983 ca proaspăt absolvent al IATC, clasa de regie a lui Dinu Cernescu, reputat regizor și profesor însoțit de alți doi tineri: Maria Miu, scenografă și proaspăta lui soție și un alt debutant,  Cristian Șofron, cunoscut deja din filmul Toate pânzele sus... Orașul le-a plăcut tuturor, Ducu începând prin a se plimba zilnic pe străzile orașului, necontenind să admire clădirile, dar începând să–i cunoască și să-i îndrăgească pe orădeni.

Venea , mai ales ca fiul unuia dintre cei mai iubiți actori de teatru, film și televiziune Iurie Darie și al actriței Consuela Roșu, ambii de la Teatrul de Comedie din București. Recunosc, nu-i prea plăcea să-l prezentăm ca fiul lui Iurie Darie, dar noi îi spuneam, în glumă că va sosi momentul să se spună „Uitați, Domnul este tatăl regizurului Alexandru Darie”...

De numele lor, al celor doi ca regizor și scenograf se leagă, în cei trei ani cât au lucrat la Oradea, câteva spectacole memorabile. Toate. Din piesa lui Mihai Săulescu, ”Săptămâna luminată” a făcut un spectacol tulburător, încărcat de emoție, dovedind o rafinată cunoaștere a miturilor, adăugându-i o muzică stranie și un decor capabil să definească deopotrivă timpul străvechi, nedefinit și cel modern, cu tot ce ține de prezent. ”Porțile”  se numea spectacolul, bine primit la Festivalul de teatru scurt, ediția din 1984..

”Jolly Joker” a fost spectacolul de scandal al instituției, „scăpat” ca prin minune de ochii vigilenți ai comisiei ideologice a partidului din Oradea, dar trezind observații la Festivalul de la Galați, deoarece, da, spectacolul chiar dădea tare în regimul condus dictatorial de Ceaușescu. Desigur, totul era oarecum ascuns, mascat  în metafore, hiperbole și permanent în aluzii fine, dar pentru cine voia să audă, era limpede încotro bătea... Dincolo de povestea banală în fond, spectacolul aducea caricatural, satiric, lumea coruptă, ipocrită și perversă – consecință a unui regim dictatorial.

În 1987 un alt spectacol bulversa lumea teatrală: din scheciurile  aluzive, dar oarecum cu adresă politică minor ale lui Tudor Popescu, prieten foarte bun și devotat al teatrului și al meu personal, Ducu a creat un spectacol excepțional. Eugen Țugulea îmi mărturisea azi că pentru el Ducu rămâne regizorul cel mai talentat , capabil ca nimeni altul să adâncească o idee dintr-un text dramatic și să dezvolte în imagine, cu o fantezie debordantă, ideile unei piese pe lângă care alții ar trece ușor. Un cunoscut cronicar dramatic, Doina Modola, scris entuziastă că  ”întreaga montare , admirabil orchestrată, .. pe toate gamele umorului, de la comicul buf la șarja  groasă, de la schiță la caricatură, ... vizează intransigent dezafectarea resorturilor conștiinței, denunțând-o senin, alert”...

Fiind „doctor în muzică” , cum spuneam noi, Ducu a alcătuit o muzică de spectacol excepțională, combinând arii din opere cu mici compoziții numai de el știute. Au strălucit în spectacol actorii Simona Constantinescu, Ion Mâinea, Toma Nicolae, Alla Tăutu, Petre Panait, dar presa a consemnat prestația de excepție a lui Daniel Vulcu.

Am lăsat la urmă memorabilul spectacol AMADEUS , a cărui premieră a avut loc în iunie 1986. A fost un pariu al fostului student al  regizorului Dinu Cernescu, al cărui spectacol cu piesa lui Peter Shaffer se juca la Teatrul ODEON cu Radu Beligan în rolul lui Salieri... Ei bine, spectacolul de la Oradea a fost PESTE al celui din capitală. Au recunoscut specialiștii în ale teatrului. Maria Miu a creat un decor fantastic, în trompe- L*oeil, viu, colorat, atrăgător, costume de o frumusețe ce-ți tăiau respirația. Muzica, la care a contribuit și colaboratorul său, pianistul Gheorghe Haussman, a fost nu doar ilustrație a scenelor dramatice fin, atent gândite, ci de-a dreptul un element strict al spectacolului. Cristian Șofron a fost, nu a jucat un Mozart de neuitat: fragil, vulnerabil, feremecător. Ion Mâinea a fost un Salieri tulburător, rolul marcându-l pentru tot restul vieții. Blestemându-l pe Dumnezeu care nu pe el l-a ajutat, ci pe tinerelul care s-a dovedit genial față de meșterul-compozitor mediocru, Ion Mâinea a fost urmărit de rol, rupându-și piciorul în noaptea de după premieră... Incredibil, dar adevărat.

 Rolul tinerei soții a lui Mozart i-a revenit Cristinei Șchiopu, una din vedetele noastre din acei ani. Excelent rol, gândit în cele mai mici detalii.

De altfel toți au fost f. buni, spectacolul s-a jucat de 62 de ori. Orădenii veneau ș de mai multe ori la spectacol.Ca un fapt divers, soțul meu l-a văzut de 12 ori. Nu te mai săturai să-l vezi... La București, în turneu, a fost bătaie la bilete. Se juca, imaginați-vă, chiar la Odeon. Eram în ”gura lupului”... dar toți cei prezenți în sală au fost de părere că elevul Darie și-a învins maestrul.

Cronicile elogioase, amintirea acestui cu siguranță  cel mai bun spectacol al teatrului din Oradea, după cele câteva semnate de Alex. Colpacci , continuă și azi să  ne facă tuturor o mare bucurie..

După plecarea din țară a Cristinei Șchiopu  și a lui Cristian la București, cele două roluri importante, Mozart și Constanze, au fost preluate de actorii Doru Fârte și Oana Mereuță. Oana m-a sunat azi plângând în hohote ...

Nu pot trece peste faptul că, fiind elevă, Anca Bradu se afla mai mereu prin preajma repetițiilor lui Ducu, molipsindu-se de microbul regiei... Azi, când scriu aceste rânduri, ea lucrează la Teatrul din Debrețin, împreună cu Maria Miu, scenografa care a semnat toate spectacolele lui Ducu de la Oradea și nu numai....

N-am cunoscut niciodată un regizor care să fi lucrat atât de bine, de cald, de prietenește, cu tact, cu iubire, ca Ducu Darie. Actorii îl adorau, pur și simplu. Exigent, dar plin de dragoste sinceră pentru scenă, cresut el însuși în teatru, Ducu știa cum să le ceară actorilor să creeze o scenă. Inteligent, briliant, plin de imaginație, cult, desăvârșit artist...

Cum să vorbim despre el la timpul trecut ??? CUM ???

Somn lin, dragul nostru, poate te duci să faci mari spectacole și prin lumea care pentru noi, încă nu s-a deschis...

 

Elisabeta POP
19 sept. 2019

×

TOP