Pictor scenograf

Data şi locul naşterii: 06.03.1940, Ianova

Studii: Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” Bucureşti, prof. Mihai Tofan, Alexandru Brătăşanu, Paul Bortnovski

Pictor scenograf cu studii foarte bune la Institul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, Maria Haţeganu (o vreme, după căsătorie, a semnat şi Birea), şi-a început activitatea profesională la Teatrul de Stat din Oradea încă de la absolvire (1965), şi a rămas aici toată viaţa, până la decesul ei, survenit, din păcate, când încă ar mai fi putut lucra. A semnat decorurile şi costumele a zeci şi zeci de spectacole la cele două secţii ale teatrului. În ultimii ani ea a lucrat aproape exclusiv pentru secţia maghiară, de care s-a ataşat cu devotament. Fiica ei, Florina Bellinda a urmat şi ea Facultatea de Arte Plastice, şi astăzi este angajata Teatrului orădean, tot la trupa maghiară. E un fel de ştafetă emoţionantă, pe care mama a predat-o fiicei, în ideea continuităţii.

A fost o scenografă pe care a interesat-o mereu să semneze atât decorul, cât şi costumele unui spectacol. Costumele unui spectacol, o muncă de creaţie deosebit de complexă, implicând foarte multă fantezie, scenograful fiind creatorul universului imaginar al spectacolului. Schiţele sale de decor şi costume – elegant elaborate – aveau întotdeauna la bază studierea atentă a epocii, informarea amănunţită, dar şi o strânsă legătură cu realitatea care în teatru înseamnă, pe de o parte, finanţarea necesară, bugetul pentru producţie, de care depinde alegerea materialelor, pe de alta, potrivirea lor (la costume, mai ales) cu personajele şi... personalitatea actorilor. Chestiuni relativ complicate, dacă ne gândim că, fiind o fiinţă delicată, un om bine educat, ea a fost, multă vreme, un om prea înţelegător cu necesităţile de ordin financiar ale instituţiei, acceptând, cu prea mare uşurinţă, să renunţe la multe din proiectele mai ambiţioase, or, se ştie, dacă un decor trebuia să fie şi necostisitor, şi uşor de montat (teatrul având numeroase deplasări pe scene mici din judeţ şi la Băile Felix), nu putea fi gândit decât mai simpluţ. Aşa s-au petrecut lucrurile cu nu puţine decoruri, reuşite, la spectacolele: „Un loc rămas liber” (de Ionel Hristea), „Fii cuminte, Cristofor” (de Aurel Baranga) sau „Gărgăunii dragostei” (spectacol-coupé) – susţinute prin planşe tehnice şi artistice proiectate în detaliu. Experienţa ne-a dovedit că acei artişti care au fost şi luptători, care au insistat şi n-au cedat cu uşurinţă „ispitei” economisirii cu orice preţ, şi-au impus propunerile scenografice exact în formele dorite. Atunci însă, când colaboratorii ei au fost regizori care n-au cedat uşor insistenţelor de a recurge la soluţii scenografice economicoase, ca Sică Alexandrescu, Ion Lucian, Alexandru Colpacci, Valeriu Grama, Mihai Raicu, Farkas Ştefan, Sergiu Savin, Szombati Gille Otto, decorurile şi costumele au dobândit „greutatea” şi valoarea impuse de viziunea integratoare a regizorului. Exemple sunt destule: „Secretaul familiei Posket” (de Arthur W.Pinero), „Ce înseamnă să fii Onest” (de Oscar Wilde), „O noapte furtunoasă” (de I.L.Caragiale), „Omul care...” (de Horia Lovinescu), „Preşul” (de Ion Băieşu), „Snoave cu măşti” (de Ion Lucian şi Virgil Puicea), „Viaţa e ca un vagon?” (de Paul Everac), „Steaua fără nume” (de Mihail Sebastian), etc. Concurenţa era mare, fiindcă în teatru lucrau atunci două scenografe mai în vârstă, foarte bune amândouă, Tatiana Manolescu Uleu şi Eliza Popescu. Se pare însă că ele s-au înţeles destul de bine, fiecare având de învăţat una de la alta.

Costumele semnate de Maria Haţeganu, la numeroase spectacole (la unele ea semnând doar costumele), „Cititorul de contor” (de Paul Everac), „Inima” (de Mircea Bradu), „Interviu” (de Ecaterina Oproiu), „O scrisoare pierdută” (de I.L.Caragiale), „Mătuşa lui Charley” (Brandon Thomas) ş.a., s-au remarcat întotdeauna prin armonia culorilor, potrivirea materialelor cu silueta personajelor, atestând documentarea şi elaborarea atentă a planşelor, pline de fantezie, de costume şi decor, precum şi urmărirea atentă a realizărlor în atelierele de producţie ale teatrului: „Interviu” (Ecaterina Oproiu), „Încurcă-lume” (A.de Herz), „Viaţa e ca un vagon?”, „Pălăria florentină” (Eugène Labiche), „Tata, fata şi trei crai” (B.P.Haşdeu), „Pădurea aurie” (Valentin Avrigeanu), „Ce înseamnă să fii Onest” (Oscar Wilde).

Altminteri, nimeni nu-i putea contesta documentarea (într-un interviu ea a declarat că a învăţat de la profesorul Alexandru Brătăşanu ce înseamnă documentarea corectă şi precisă şi grija pentru detaliu). Din păcate, cronicarii au fost destul de zgârciţi cu aprecierile, trecând uneori fugitiv peste aportul real al scenografiei la reuşita unui spectacol. Noi însă, putem afirma cu tărie, că o parte din binemeritatele laude aduse unui spectacol, chiar dacă numele scenografului este doar amintit, i se datorează într-o proporţie rezonabilă, scenograful având un rol foarte important alături de regizor în ipostaza de creator.

(Prezentare de Elisabeta Pop)

Fişă artistică – Teatrul de Stat Oradea

• Scenografia la VISUL UNEI NOPŢI DE IARNĂ  de Tudor Muşatescu, 1966, r.Valeriu Grama
• Scenografia la IO, MIRCEA VOIEVOD de Dan Tărchilă, 1966, r.Ion Deloreanu
• Scenografia la MUŞCHETARII MĂGĂRIEI SALE ŞI COCOŞELUL NEASCULTĂTOR de Ion Lucian şi V.Puicea, 1967, r.Corneliu Zdrehuş
• Scenografia la PRIMĂVARA SINUCIDEREA INTERZISĂ de Alejandro  Cassona, 1968, r.Valeriu Grama
• Scenografia la CALEIDOSCOP CARAGIALE, 1968
• Decor la MICUL INFERN de Mircea Ştefănescu, 1969, r.Sică Alexandrescu
• Scenografia la FII CUMINTE, CRISTOFOR de Aurel Baranga, 1969, r.Mihai Raicu
• Scenografia la UN LOC RĂMAS LIBER de Ionel Hristea, 1969, r.Eugen Ţugulea
• Scenografia la CE ÎNSEAMNĂ SĂ FII ONEST de Oscar Wilde, 1970, r.Farkas Ştefan
• Scenografia la GĂRGĂUNII DRAGOSTEI (spectacol coupé), 1970
• Scenografia la O NOAPTE FURTUNOASĂ, 1971, r.Mihai Raicu
• Costume la DESTINE (EPOLEŢII INVIZIBILI) de Silvia Andreescu şi Theodor Mănescu, 1971, r.Szombati Gille Otto
• Scenografia la OMUL CARE … de Horia Lovinescu, 1971, r.Alexandru Colpacci
• Scenografia la PREŞUL de Ion Băieşu, 1973, r.Magda Bordeianu
• Scenografia la O FATĂ IMPOSIBILĂ de Virgil Stoenescu, 1973, r.Szombati Gille Otto
• Cadru scenografic la DE N-AR FI FOST MĂCAR O FLOARE, 1973, r.Marcel Segărceanu
• Costume la CITITORUL DE CONTOR de Paul Everac, 1973, r.Nicoleta Toia
• Scenografia la SINGURĂTATEA TRĂGĂTORULUI LA ŢINTĂ de Vasile Rebreanu şi Mircea Zaciu, 1974, r.Sergiu Savin
• Scenografia la CINE UCIDE DRAGOSTEA? de Petru Vintilă, 1974, r.Sergiu Savin
• Scenografia la VIAŢA E CA UN VAGON de Paul Everac, 1975, r.Szombati Gille Otto
• Scenografia la STEAUA FĂRĂ NUME de Mihail Sebastian, 1975, r.Szombati Gille Otto
• Scenografia la ALIBI de Ion Băieşu, 1978, r.Alecu G.Croitoru
• Asistenţă scenografie în ASTĂ-SEARĂ SE IMPROVIZEAZĂ de Luigi Pirandello, 1978, r.Alexandru Colpacci
• Scenografia la VORBEŞTE-MI CA PLOAIA ŞI LASĂ-MĂ SĂ TE-ASCULT de Tennessee Williams, 1979, r.Liviu Rozorea
• Costume la INIMA de Mircea Bradu, 1979, r.Alexandru Colpacci
• Costume la O SCRISOARE PIERDUTĂ de I.L.Caragiale, 1979, r.Alexandru Colpacci
• Scenografia la NOI, BĂRBAŢII de Méhes György, 1980, r.Gábor József
• Costume la INTERVIU de Ecaterina Oproiu, 1980, r.Szombati Gille Otto
• Scenografia la CARTEA LUI IOVIŢĂ de Paul Everac, 1981, r.Dan Alecsandrescu
• Scenografia la SNOAVE CU MĂŞTI de Ion Lucian şi Virgil Puicea, 1981, r.Ion Lucian
• Scenografia la PĂLĂRIA FLORENTINĂ de Eugène Labiche, 1982, r.Zoe Anghel Stanca
• Scenografia la în SCHIMBAREA LA FAŢĂ de G.M.Zamfirescu, 1982, r.Eugen Mercus
• Scenografia la INTRIGĂ ŞI IUBIRE de Fr.Schiller, 1982, r.Zoe Anghel Stanca
• Scenografia la ÎNDRĂGOSTIŢII DE LA ORA NOUĂ SEARA de Adrian Dohotaru, 1983, r.Zoe Anghel Stanca
• Scenografia la COBORÂND DINTR-O POVESTE de Valentin Avrigeanu, 1983, r.Zoe Anghel Stanca
• Scenografia la SOŢUL PĂCĂLIT (GEORGE DANDIN) de Molière, 1984, r.Ion Mâinea
• Scenografia la DIVERTISMENT ’84, 1984, r.Gábor József şi Gábor Kati
• Scenografia la TATA, FATA ŞI TREI CRAI (TREI CRAI DE  RĂSĂRIT) de B.P.Haşdeu, 1985, r.Eugen Harizomenov
• Scenografia la PARADA VEDETELOR, 1985, r.Petru Popescu
• Scenografia la MAI UN CÂNTEC, MAI O GLUMĂ, 1985, r.Gábor József şi Gábor Kati
• Scenografia la CARTEA LUI IOVIŢĂ (reluare) de Paul Everac, 1986, r.Dan Alecsandrescu
• Scenografia la CUM SE CUCERESC BĂRBAŢII (PENELOPA) de Somerset Maugham, 1988, r.Farkas Ştefan
• Scenografia la CHIRIŢA ÎN PROVINCIE de Vasile Alecsandri, 1989, r.Mihai Raicu
• Scenografia la PĂDUREA AURIE de Valentin Avrigeanu, 1989, r.Valentin Avrigeanu
• Scenografia la SECRETUL FAMILIEI POSKET de Arthur W.Pinero, 1990, r.Ion Mâinea
• Costume la MĂTUŞA LUI CHARLEY de Brandon Thomas, 1990, r.Eugen Mercus
• Scenografia la LA ANUL DIN NOU ÎMPREUNĂ de Bernard Slade, 1991, r.Michel Linday