Folosim cookie-uri | We use cookies
×

Stagiunea 2014-2015

de Jordi Galcerán

Spectacol montat în premieră națională!

O vacanță relaxantă îți poate schimba viața. Cancun e povestea a ceea se întâmplă când vacanța de vis devine viața pe care ai fi putut s-o trăiești. Formarea unui cuplu, fericirea și împlinirea personală stau adesea în cele mai mici decizii pe care le-ai luat la un moment dat. E o comedie în care timpul și spațiul sunt cu totul și cu totul stranii...

Prieteni de-o viață, Reme, Vicente, Laura și Pablo (două cupluri căsătorite de mai bine de 20 de ani) decid să-și petreacă vacanța de vară în frumoasa stațiune Cancun din Mexic. Într-o noapte, după câteva pahare în plus și discuții interminabile, Reme le mărturisește prietenilor săi că viețile lor ar fi putut fi altfel... cu totul altfel! În dimineața următoare, realitatea e una cu totul diferită de cea din seara precedentă – toate reperele din viața lui Reme se schimbă. O comedie agilă și distractivă despre cum ar fi putut fi viața... un joc de-a ce-ar fi fost dacă... O poveste în care celelalte vieți posibile și iubirile imposibile au devenit realitate. Vieți paralele care, într-un punct, ajung să se intersecteze.

de N. V. Gogol

Publicată în 1842, piesa CĂSĂTORIA scrisă de Nicolai Vasilievici Gogol e răspunsul autorului la finalurile convenționale regăsite în comediile rusești din secolul al XIX-lea, în care protagoniștii depășeau orice obstacol pentru un final fericit, ca-n povești.

După îndelungi cugetări, Podkoliosin, un funcționar burlac, decide că e timpul să se căsătorească. Însă pentru a realiza o partidă bună, o angajează pe Fiolka, pețitoarea, să-i găsească o soție pe măsura statutului social și a averii pe care o are.

Fiokla i-o propune pe Agafia Tihonovna, fiica unui negustor bogat, care își caută și ea soț, cu o poziție socială de invidiat. Funcționarul decide să o viziteze pe încântătoarea Agafia, doar ca să descopere cu stupoare că fata mai are și alți pretendenți, lucru care va duce la o serie de replici și situații neprevăzute și comice, o adevărată probă de foc pentru bărbații dornici de însurătoare.

de András Forgách

Premiera pe țară

În românește de Anamaria Pop 

Dramaturg: Attila Budaházi

Piesa lui András Forgách este povestea tragi-comică a sfârșitului copilăriei. Doi frați – foarte asemănători clownilor shakespeareeni – simt că lucrurile trebuie să aibă un sfârşit, o dezlegare. O umanitate uşor comică şi, prin aceasta, impunătoare emană din cei doi fraţi, doi oameni, doi dintre contemporanii noştri, sfâşiaţi şi amărâţi. Deşi discursul lui Forgách este construit  pe derizoriul uman, rezultatul reprezintă, de fapt, o cuceritoare mărturie a încrederii în demnitatea condiţiei umane.

Adaptare scenică de Andrei Mihalache

Spectacolul ,,Croitoraşul cel viteaz şi Hainele cele noi ale împăratului” propune o reinterpretare a celor două poveşti, scoţându-le din idilicul basmelor clasice scrise de Fraţii Grimm, respectiv de Hans Christian Andersen. Prin întrepătrunderea celor două poveşti şi interpretarea lor în cheia ,,mondenităţii”,  regizorul creează o poveste unitară pentru toate vârstele, în care croitoraşul reprezintă omul isteţ din popor, care este nevoit să se descurce cu ingeniozitate într-o lume superficială în care domneşte prostia.

Textul ce stă la baza spectacolului este adaptat de către Andrei Mihalache pentru a fi pe înţelesul tuturor, introducând pe alocuri fragmente muzicale care fac spectacolul extrem de atractiv pentru publicul larg. Spectacolul ,,Croitoraşul cel viteaz şi Hainele cele noi ale împăratului” este un spectacol plin de umor, la care se vor amuza părinţii şi copiii deopotrivă!

Spectacolul este un proiect inspirat de Scena supravegheată și Noaptea din Trilogia îndepărtării de George Banu și Fantoma sau Îndoiala teatrului de Monique Borie, dar și din experiențele lui Gavriil Pinte din ultimii ani – din proiectele sale în spații mai mult sau mai puțin neconvenționale.

«Un proiect despre putere şi libertate, despre suprevegherea de sus, din apropiere şi din interior. Şi un proiect despre forţa magică a teatrului într-un spaţiu public deschis şi închis totodată, despre certitudinile şi incertitudinile nopţii i-luminate. Mi-amintesc un text din „Visul...” nostru ne-mai-visat.

„Teatrul luptă cu spaimele iscate de întuneric. (...) El e un remediu contra temerilor ivite din beznă. Facem teatru în plină noapte de teama Nopţii înseşi. Şi, totodată, din dorinţa de a uita rătăcirile zilei. Jucăm ca să ne salvăm! De noapte, de zi! Mereu şi pentru totdeauna, la răscruce!”

Hamlet – o piesă nocturnă, fantomatică. Un spațiu bântuit de fantome și urmăritori/spioni. Metodele de supraveghere, dar și frica – îi fac pe toți să vorbească în șoaptă, să comunice codificat, cu semne/gesturi de neauzit, de neînregistrat... sau chiar să refuze să mai comunice.» (Gavriil Pinte)

Versiune scenică de Ioan Ieremia, după „Bogdan Dragoș” de Mihai Eminescu 

«Despre iubire. Despre  cât de minunată este iubirea în  visele noastre și despre incapacitatea omului  de a iubi așa cum visează să iubească.

Despre  dorul, melancolia  și  eternul  feminin,  în poezia  eminesciană.

Un spectacol cu semne și simboluri atropomorfiste prin care atribuim fenomenelor naturii însușiri și  sentimente umane. Metafora mereu prezentă în creația eminesciană.

Închin acest spectacol minunatei femei, Eleonora Maria, soția mea, care-mi rabdă  cu stoicism și  devotament de stâncă, din secolul trecut, toate infidelitățile  „teatrale”.

Și  pentru că  n-ați avut  ocazia, până acum, să mă vedeți în această ipostază, trebuie  să vă mărturisesc  că pentru mine Teatrul este o artă sincretică, dar nu cleptomană, că apelează la toate artele, dar nu-i  acordă nici uneia statut de autonomie, că toate mijloacele la care apelează, pentru a se exprimă, trebuie să se  nască  și să se facă, din nevoia de exprimare a jocului, a actorului. Mă străduiesc  făcând teatru să mă apropii cât mai mult de armoniile muzicii, pentru că în rigoarea muzicii este mai multă poezie nemijlocită,  decât în toate celelalte arte. Refuz apelul la mijloacele moderne, precum film, proiecții, etc. Pentru că sunt adeptul celui care a descoperit că „de 2000 de ani  nu se mai face Teatru, ci spectacol”.» (Ioan Ieremia)

Prelucrare de Sică Alexandrescu, după o farsă americană

O întâlnire amicală între o tânără soție și un individ… afectuos încinge situația în familia unui mafiot din Chicago. Iar Ketty (Alina Leonte) nu vrea să dezvăluie nici în ruptul capului cu cine a ieșit la prânz, fapt pentru care William (Răzvan Vicoveanu) decide să plece într-o îndelungată călătorie de afaceri, pentru a se distanța de așa-zisa infidelitate a soției.

În tot acest timp, Ketty, ajutată de prietenul Jimmy (Petre Ghimbășan) și soția Maggie (Angela Tanko), pune la cale un plan cu care-l va recuceri pe soțul plin de îndoieli – va adopta un copil, pretinzând că-i al lor, căci el își dorea de multă vreme un urmaș. Ce va ieși din toată această încurcătură… descoperiți dacă veniți să vedeți spectacolul NAPOLEON ERA… FATĂ!

„E o farsă, o piesă scrisă după regulile comediei, cu quiproquo-uri, cu încurcături, cu răsturnări de situație, e adaptată de un mare om de teatru cu știința scenei și a jocului actorului. Din punctul acesta de vedere avem o garanție, o certitudine.” (Andrei Mihalache)

de Maria Lado

Spectacolul este o poveste foarte simplă. O poveste despre dragoste: dragostea dintre un băiat și o fată, dragostea față de semeni, dragostea față de animale…

O poveste despre chinurile alegerii și despre spiritul de sacrificiu. O poveste cu oameni, animele și chiar și îngeri. Cu râs, cu plâns… un amestec de comedie, dramă și lirism. Ca și în viață, toate aceste trei elemente merg mână-n mână.

Spectacolul RAPSODII, PARODII, UN BUCHET DE POEZII propus de actorul Eugen Țugulea, etern îndrăgostit de arta lirică, se adresează, de astă dată, unui public mai larg, spre care probabil s-a adresat, la timpul lui, și George Topârceanu.

Îndrăgit de mulți cititori pentru umorul cald, ironia fină – care ascunde în același timp și o anumită profunzime – o dragoste de om și natură (de care ne amintesc cele trei rapsodii: de primăvară, de vară și de toamnă). În loc de rapsodii de iarnă, ne întâlnim cu o dramatică noapte de iarnă. Întâmplător sau nu, rapsodiile lui Topârceanu se potrivesc foarte bine cu cele muzicale ale lui George Enescu.

Recitalul îmbracă forma celor patru anotimpuri, în grupaje care sugerează stări și situații proprii acestora, în care poezia originală se întâlnește cu parodia versurilor altor poeți de rezonanță ai epocii parodiați de pana subtilă și ironia fină a autorului.

Motto:

Cum ar fi:
să nu privim decât un sigur apus de soare?
să nu fumăm decât o singură țigară?
să nu facem sex decât o singură dată în viață?
"Omul repetă acțiunile sale pentru a face ca senzația să dureze mai mult" . 

SECVENȚE ȘI PROFILE/LIFE SEQUENCES PROFILE este un spectacol de teatru-dans care își creează estetica prin suprapunerea mai multor elemente într-un cadru vizual restrâns: corp, acțiune repetitivă, coregrafie, muzică, structură spațială 2D (care dă posibilitatea spectatorilor să observe spectacolul numai din profil). Acțiunile fizice au durate de maxim cinci secunde și sunt performate în absența conceptului de personaj.

Spectacolul nu are un mesaj concret, ci expune foarte multe idei, dezbătându-le într-un context non-narativ, chiar aleator. Compoziția coregrafică nu are un fir epic ci, mai degrabă se ghidează după vinele energetice ale fiecarei actiuni. Are fundamente vizuale, dinamice și nu psiho-emoționale.

Cu (în ordine alfabetică): Georgia Căprărin, Ioana Cheregi, George Dometi, Andreea Gabor, Mihaela Gherdan, Alina Leonte, Alin Stanciu, Radu Tudor și Răzvan Vicoveanu

×

TOP