Folosim cookie-uri | We use cookies
×

Stagiunea 2006-2007

de  August Strindberg

Două femei se întâlnesc, ca din întâmplare, în ajunul Crăciunului, într-un local elegant, gol. De la început, relaţia dintre cele două, actriţe, foste colege şi chiar prietene într-o vreme este încordată, iar treptat, monologând, Soţia realizează că cea din faţa ei este de fapt, amanta soţului său. Revolta care o cuprinde pentru că nu a înţeles mai repede cu cine o înşeală soţul este dublată de frustrarea a fi trebuit să facă ani la rând tot ce îi plăcea rivalei sale (să îşi boteze copilul Eskil, ca pe taăl acesteia, să bea băuturile ei preferate şi să se îmbrace în stilul ei). După ce îşi descarcă energiile negative asupra amantei care tace, surâzând, soţia pleacă aparent triumfătoare acasă, unde o aşteaptă soţul şi copiii, iar amanta rămâne singură şi tristă.

Adaptare de Victoria Balint,  după Charles Perrault şi Fraţii Grimm

Prelucrare fidelă a basmului original, spectacolul „Cenuşăreasa” îi introduce pe micii spectatori, ca şi pe cei mai mari, într-o lume în care minunile înfloresc la tot pasul. După moartea tatălui, Cenuşăreasa este oropsită de mama vitregă şi de cele două surori, Begonia şi Petunia, care o supun celor mai joase şi chinuitoare munci şi corvezi. Balul oferit de familia regală pentru a-i găsi Prinţului o soţie este prilejul ca Cenuşăreasa să fie răsplătită pentru faptele şi inima sa bună. Fermecătoare în ţinuta şi în caleaşca oferite de Zâna cea bună, Cenuşăreasa îi răpeşte inima Prinţului, distrăgându-l din studii, din cărţi şi din cercetarea stelelor, iar până la căsătorie şi la intrarea în familia regală nu mai e decât un pas, făcut cu atenţie, într-un magic pantofior de cristal.

de  Sergi Belbel
Traducerea:  Delia Prodan

Acţiunea piesei „După ploaie” se desfăşoară pe terasa unui zgârie nori de 49 de etaje, sediul mai multor firme. Pretextul întâlnirii personajelor, în acest loc special, este interdicţia de a fuma în interiorul clădirii. Tearasa este, astfel, locul secret în care, de la secretare la şefi, toţi vin pe ascuns pentru a sfida interdicţiile şi pentru a fuma ţigara sfântă. Plasând personajele sub semnul pericolului permanent, Sergi Belbel dezvăluie toate micimile care există în relaţiile umane, în mod special în situaţii de putere, dificultatea de a comunica, singurătatea fiecăruia. De aceea, terasa devine, progresiv, un loc al proiecţiilor. Visele de crimă sau suicid se succed scenelor de flirt. Doar ploaia, care nu a mai cazut de doi ani, va elibera personajele de propria lor uscăciune, absenţă a sensibilităţii sau a inimii. O furtuna izbucneşte în final, ritmul se accelerează, între tunete şi fulgere, pasiunile se dezlănţuie într-un happy-end, câtuşi de puţin realist.

de  Alexandr Ghelman
Traducerea:  Tudor Steriade

„Într-un parc… pe o bancă” poate fi considerată o poveste de dragoste originală şi modernă, între doi oameni ale căror destine se întâlnesc, aparent întâmplător, într-un parc, pe o bancă. Piesa se constituie ca o succesiune de confesiuni, un joc al măştilor prin care cei doi încearcă să stabilească o comuniune, explorează căi de înţelegere, de legături profunde. Dialogul lor este o meditaţie despre singurătate, dragoste şi viaţă, marcată însă de neputinţă, violenţă şi de lipsa de speranţă.

Distribuţia:

Ea: Mirela Niţă Lupu
El:  Sebastian Lupu 

Regia artistică:  Ion Mâinea

Data premierei:  20.10.2006.

 

de  A.P.Cehov
Dramatizarea:  Petru Vutcărău

În „Salonul nr. 6” al unui spital provincial trăiesc cinci bolnavi, îngrijiţi de medicul Andrei Efimici Raghin, de un tânăr crud şi insolent şi de o infirmieră depravată şi nepăsătoare la suferinţa din jur. Unul dintre pacienţi, Ivan Gromov, tânăr educat, provenind dintr-o familie bună, devine partenerul favorit de discuţii al medicului, împărtăşind aceeaşi cultură şi formaţie intelectuală, aceleaşi preocupări pentru problemele suferinţei umane şi ale perfecţiunii, ale morţii, ale realităţii vieţii interioare pe un fundal de mizerie şi boală. Colegii doctorului Raghin încep să îşi pună întrebări despre sa sănătatea mintală şi îl conving să plece într-o excursie de relaxare la Moscova şi la Varşovia. Călătoria este un eşec şi la întoarcere, doctorul Ragin este închis în „Salonul nr. 6”, alături de foştii săi pacienţi. Tratamentul inuman la care este supus îi grăbeşte sfârşitul, provocat de un atac de apoplexie.

de  Mihail Sebastian

În decorul anonim-generic al unei urbe de provincie situată undeva între Breaza şi Câmpina, luxosul accelerat de Bucureşti opreşte pentru a debarca un pasager fără bilet, o tulburătoare necunoscută. Vrăjit de superba apariţie a frumoasei fără nume, profesorul pasionat de astronomie Marin Miroiu îi oferă modesta sa locuinţă drept adăpost pentru o noapte – o noapte care va fi magică, în care cerurile se deschid şi în care atât Mona, cât şi Marin au prin celălalt revelaţia unei alte lumi, revelaţie din care se naşte Iubirea. Deşi lumina meschină a zilei spulberă vraja absolutului nocturn, întâlnirea nu a fost în zadar, căci, chiar dacă stelele nu se întorc niciodată din drumul lor, flacăra lor continuă să lumineze din înalturi.

de  Paşcu Balaci

O tânără fecioară oarecare, Victima nenumită, şi-a apărat virginitatea cu preţul unei crime. Condamnată la închisoare şi apoi la moarte, ea nu poate fi executată decât după ce va fi violată de un Călău, conform unei cutume a închisorii, care interzice executarea fecioarelor înainte de a li se răpi virginitatea. Legătura care se naşte între cei doi este stranie şi tulburătoare, căci în fiecare se nasc sentimente necunoscute până atunci, oscilând între dragoste, vinovăţie, dorinţă, dezgust şi disperare, într-o poveste densă, umană şi emoţionantă.

Distribuţia:

Victima:  Anca Sigmirean
Călăul:  Şerban Borda

Regia artistică:  Adrian Moraru
Scenografia:  Oana Cernea

Data premierei:  05.06.2007.

 

×

TOP