Folosim cookie-uri | We use cookies
×

Roman dramatic în două părţi, zece tablouri de  Mircea Ştefănescu

După cum remarcă Valentin Silvestru, piesa „Acolo, departe” „destramă mitul aventurii și impune ideea nerealizării artistului ce se desprinde de solul natal” („Contemporanul” nr. 27, 5 iulie 1957). În piesă se ciocnesc două mentalități: una a grupului care, împreună cu Barbu, înțelege menirea (inclusiv socială) a artistului și aceea a inadaptaților, a dezrădăcinaților pe care îi reprezintă Pompei, Silviu și Le Pernod.

Scriitorul Silviu, crede că, pentru completa sa dezvoltare artistică, trebuie să plece „acolo, departe”, într-o metropolă a artelor, inițial întruchipată de București, unde speră că va găsi și publicul care să recepteze adecvat scrierile sale. În București își face prieteni, se integrează în lumea artistică locală, dar simte că și această glorie este tot una provincială. Pentru a-și da întreaga măsură a talentului, el decide să plece la Paris. Succesul nu se lasă așteptat: cartea se vinde dar, în momentul în care se împlinește ca artist, nostalgia eroului își inversează obiectul. În roman, Silviu face elogiul provinciei, al oamenilor dragi pe care i-a lăsat în urmă, al lumii la care a sperat să se întoarcă în tot răstimpul cât a stat departe de ea. Dovada că talentul și valoarea se realizează deplin aici, aproape, lângă ai tăi.

Distribuţia:

Silviu:  Eugen Nagy
Iancu:  Gheorghe Popa Mijea
Pompei:  Zaharia Volbea
Barbu:  Nicolae Toma
Violeta:  Doina Urlăţeanu, Lucy Chevalier
Gîgă:   Gheorghe V. Gheorghe
Ioana:  Cristina Tacoi
Dl.Anghel:  Constantin Simionescu
Le Pernod:  Ricardo Colberti
Boscot:  Jean Săndulescu 

Regia artistică:  Dan Alecsandrescu 
Decor:  Vasile Roman 
Costume:  Eliza Popescu

Regia tehnică:  Dalma Simionescu
Sufleor:  Cornelia Brezeanu
Lumini:  Vasile Zigre, Ludovic Veres 

Data premierei:  12 martie 1958

 

×

TOP