Tipărire
Categorie: Stagiunea 1958-1959

S-A FĂCUT LUMINĂ, de N.Damaschin

Acțiunea piesei „S-a făcut lumină”, plasată în perioada colectivizării surprinde frământările țăranilor confruntați cu acest fenomen ce le bulversează ritmul cunoscut al vieții. Stan Roman și Maria evită la început intrarea în colectivă, de teama că vor pierde pământul și averea agonisită cu trudă. Firu, deși colectivist declarat, sabotează interesele gospodăriei dând intenționat sfaturi proaste cu privire la hrănirea vacilor, la plantarea viei și a livezilor. Cu toate că pare mâna dreaptă a președintelui Vasile, tot el îi convinge în secret pe săteni să nu se alăture gospodăriei colective.

Când Stan Roman se decide în sfârșit să depună cererea pentru intrarea în G.A.C., Firu îi înscenează un delict pentru a împiedica intrarea sa, pe care și alți săteni ar fi urmat-o ca exemplu. În curtea lui Stan sunt găsiți mai mulți saci cu grâu furați din magazia gospodăriei colective, iar Stan e acuzat că a dorit chipurile să își sporească averea pe căi nelegitime. Prin mărturisiri succesive, adevăratul făptaș, Firu, este demascat, lucrurile se clarifică, iar viitorul se arată luminos și plin de promisiuni.

În distribuţie:

Eugen Ţugulea 
Doina Ioja Vasiu 
Valentin Avrigeanu 
Liana Vîlceanu
Gheorghe Vîlceanu 
Stela Adamovici
Constantin Simionescu 
Eugen Nagy 
Ştefania Popescu

Regia artistică:  Valeriu Grama
Scenografia:  Gheorghe Oriold

CERERE ÎN CĂSĂTORIE , de A.P.Cehov

În piesa scurtă „Cerere în căsătorie”, A. P. Cehov surprinde iniţiativa lăudabilă a lui Ivan Vasilievici Lomov, care doreşte să se însoare cu fiica vecinului său, Natalia Stepanovna.

Însă, departe de romantismul şi armonia care se presupune că ar trebui să guverneze un astfel de moment unic, cei doi potenţiali miri se ceartă aprig din motive derizorii. Ciocnirea personalităţilor lor puternice, crizele de ipohondrie ale peţitorului, încurcătura în care se găseşte tatăl miresei şi încercările sale disperate de a aplana răbufnirile celor doi tineri dau naştere unui comic de situaţie savuros, iar în aceste condiții, finalul este cel puțin surprinzător…

În distribuţie:

Gheorghe V. Gheorghe 
Grig Schiţcu 
Lucy Chevalier

Regia artistică:  Dorel Urlăţeanu
Scenografia:  Gheorghe Oriold

PETIŢIUNE,  de I.L.Caragiale

„Personajul lui Caragiale nu este un solitar. El trebuie să vorbească cuiva și să i se vorbească. (…) Lumea lui Caragiale se naște și moare vorbind” notează criticul Marin Bucur în vol. „I.L. Caragiale. Lumea operei” (Ed. Paralela 45, 2001). Din acest nesaț al vorbirii ia naștere și schița „Petițiune”, ce cuprinde dialogul total nefertil și cu accente absurde dintre impiegatul de la biuroul registraturii generale a Regiei Monopolurilor și un domn venit chiar la deschiderea programului pentru a cere anumite informații. Despre ce informații este vorba sau pentru cine sunt solicitate par a fi aspecte secundare pentru clientul anonim. Esențial pentru el este să se plângă de căldura insuportabilă, să ceară și să bea apă și să își prelungească vizita până când impiegatul, la limita exasperării, îl dă afară din birou, trimițându-l să își caute petiția „la pensii”, unde ar fi trebuit să meargă de la început.

În distribuţie:

Ioan Pater 
Jean Săndulescu 
Grig Schiţcu