Folosim cookie-uri | We use cookies
×

Comedie tonică în şMi se pare romanticase tablouri de  Radu Cosaşu

Situată la limita dintre reportaj şi text dramatic, piesa „Mi se pare romantic…” porneşte de la un conflict sumar înfiripat: Dinu Constantin, strungar în drum spre inginerie, e tentat să ceară o intervenţie (de care, de fapt, nu are nevoie), de la secretarul Comitetului orăşenesc de partid. Pretextul piesei este, aşadar, combaterea sistemului de „pile”, a societăţilor mutuale de ajutor reciproc pe bază de interes. Conflictul e realmente un aspect din lupta cu vechiul (simbolizat prin vulgaritate, prost-gust şi micile laşităţi cotidiene) şi proclamarea noului în conştiinţa omului socialist – întruchipat de profesoara de la seral sau de miliţianul pasionat de istorie şi geografie. În această ambianţă de tinereţe, sinceritate şi optimism rezidă adevăratul romantism căutat de piesă, nu în romanţiozitatea desuetă a domnişoarei Lilly de la restaurantul cu tonomat sau a casieriţei care suspină peste filele romanului „Roşu şi negru.” Piesa îşi propune să surprindă procesul de tranformare, de spulberare a vechiului atât pe plan social, cât şi înăuntrul fiecăruia.

Distribuţia:

Dinu:  Gheorghe V. Gheorghe, Ion Abrudan
Simina Ioniţă:  Sofica Albu
Dorobanţu:  Liviu Mărtinuş
Marcu Fuiorescu:  Dorel Urlăţeanu
Gheorghe Isaia:  Ioan Pater
Maria Cernea:  Genoveva Matici
Lilly Gigea:  Anca Roşu
Doamna Gigea:  Lili Mihăilescu
Mircea:  Constantin Simionescu
Ignat:  Ion Martin
Miliţianul:  Marcel Segărceanu
Chelnerul:  Grig Schiţcu
Reporterul:  Radu Reisel
Casieriţa:  Doina Ioja Vasiu
Omul de serviciu: Ştefan Szabó

Regia artistică şi decor:  Andrei Brădeanu
Costume:  Eliza Popescu
Sufleor:  Agy Segărceanu
Sonorizarea: István Bartos

Data premierei:  3 februarie 1962

×

TOP