Folosim cookie-uri | We use cookies
×

Stagiunea 1964-1965

Comedie în trei acte de  Tudor Muşatescu

 

Comedia „…Escu” reia o parte din galeria de personaje ce populează celebra piesă „Titanic vals” : Decebal Necșulescu, fiul cel mic al lui Spirache, se străduiește să ajungă în Guvern, precum tatăl său, folosind ca strategie politică mutarea succesivă dintr-un partid în altul. Spre deosebire de tatăl său, care privește cu răceală și distanțare mecanismul electoral, Decebal este integrat vieții politice a Bucureștiului din propria dorință, se avântă cu plăcere în vâltoarea confruntărilor, fără a economisi vreun efort pentru a ajunge deputat, chiar ministru. Când este bătut din greșeală, înțelege cu ajutorul Ninei Damian (iubita sa secretă) că un om victimizat pentru ideile sale, are mari șanse de a ajunge acolo unde își dorește. De aici se naște și titlul piesei: când Nina îl acuză a fi „un „Escu” oarecare, ambițios și arivist, trecut prin toate partidele, muiat în toate doctrinele și intrat dintr-o eroare în parlament”, Decebal ripostează făcându-și aproape un titlu de onoare din acest apelativ : „Viu dintr-o familie imensă de „Ești”: „Popești”, „Vasilești”, „Ionești”, „Dumitrești”, „Georgești”, „Necșulești” și alți „Ești” ținuți fără pâine

de moravurile politice ale unei țări eminamente agricolă (…) Nu mă interesează mijloacele prin care am ajuns și vreau să ajung!... Știu numai că în mine simt chemarea nelămurită a măririi, și asta e forța care m-ajută să calc peste toate piedicile, să înving toate dificultățile.”

Comedie cu muzică în două părţi de  H.Nicolaide şi I.Berg

Cele două tablouri ale actului I din comedia cu cântece „Dragoste, poveste nouă” sunt construite ca o alternanță între trecut și prezent. Incursiunea în trecut se face prin intermediul caietului de schițe al Tincuței, care îi prezintă bibliotecarei Gina instantanee din perioada idilei ce a dus la căsătoria sa cu mecanicul Ieremia Ionescu.

Acțiunea piesei se petrece în cadrul brigăzii conduse de Tudor, de la uzinele „Caroseria”. În timpul unei călătorii spre litoral, efectuate cu scopul de a testa un nou sistem de ventilație al motorului de autobuz, pus la punct de echipa lui Tudor, acestora li se alătură motociclista Ioana, inginer la uzinele „Automobilul” din Brașov și sora lui Ieremia. Necunoscând adevărata ei identitate, dar totuși fiind atras de ea, Tudor o tratează cu superioritate, luând-o drept scriitoare plecată în misiune de documentare. Ioana își asumă această identitate pentru a-i da o lecție infatuatului Tudor, care nici el nu îi este indiferent.

Dramă în patru acte de Mihail Davidoglu

Piesă de factură istorică, „Horia” realizează o retrospectivă ordonată, cronologică, a evenimentelor din timpul Răscoalei țărănești din 1784, din Transilvania. Prin detalii aparent întâmplătoare și descrieri din care nu lipsește un pronunțat element poetic, se conturează condițiile de oprimare îngrozitoare în care trăiau iobagii români sub dubla stăpânire a nobililor și a Imperiului Austriac. Exploatarea extremă, pedepsele crude și arbitrare, crimele fără număr ale nobililor, îi fac pe țărani să caute soluții pentru a-și păstra demnitatea și pentru a-și câștiga drepturile cuvenite. La început, Horia încearcă să obțină pe cale pașnică aceste drepturi, având mai multe întrevederi particulare cu Împăratul Iosif al II-lea al Austriei, el însuși o figură singulară la curtea vieneză, prin simpatia arătată mișcărilor luminate ale vremii. În continuare, cu deosebită acuratețe istorică, acțiunea piesei redă momentele-cheie ale răscoalei, pe care Horia o pregătește cu migală și cu spirit de strateg, insistând să fie ridicat grosul satelor din toate părțile Ardealului. Deși Horia prevede că cel mai bun moment pentru izbucnirea răscoalei ar fi primăvara anului 1785, căpeteniile sale pornesc mișcarea mai devreme, înainte de a fi suficient pregătită, în noiembrie 1784. La început, entuziasmul țăranilor nu cunoaște limite și soarta pare a le fi favorabilă. Tot mai mulți iobagi se alătură oștilor răsculate și tot mai multe curți nobiliare sunt atacate și distruse. Cloșca, însă, mai împăciuitor, e gata să cadă la învoială cu domnii care promit, ipocrit, să se convertească la religia ortodoxă și să nu îi mai asuprească pe țărani. În același timp, un

Piesă în trei acte de Horia Lovinescu

Acțiunea piesei „Surorile Boga” (replică lovinesciană asumată intertextual a piesei „Trei surori” de A. P. Cehov) se desfășoară într-un mic oraș moldovenesc între anii 1943-1946, interval influențat de marile prefaceri din preajma lui 23 August. Piesa urmărește existențele a trei surori, care, după instaurarea comunismului, se adaptează cu hotărâre noului mod de viață, fie luând inițitive îndrăznețe, fie suportând consecințele unor evenimente nefavorabile.

Ioana, căsătorită cu Radu, trăiește un timp nenorocirea de a-și fi pierdut pe front soțul iubit, în care vedea un erou. Înțelegând că de fapt soțul ei nu a fost decât un aventurier și un trădător, Ioana se dedică activității pe tărâm social, participând la acțiunile de alfabetizare a oamenilor simpli. Afirmându-și destoinicia, ea va fi chemată să conducă treburile orașului în calitate de primar.

de Arthur Miller
Traducerea:  Sică Alexandrescu şi Aurel Vasilescu

Inspirată dintr-un caz real, piesa „Vedere de pe pod” înfăţişează un proces de conştiinţă prin tragedia destinului lui Eddie Carbone, docher din Brooklyn. În casa în care locuieşte împreună cu soţia, Beatrice şi nepoata lor, Catherine, sunt primiţi doi imigranţi italieni clandestini, veri ai Beatricei. Între Catherine şi Rodolfo (unul dintre imigranţi) se înfiripă o poveste de iubire, spre disperarea lui Eddie, mistuit şi el de o dragoste semi-incestuoasă pentru nepoata lui. Totuşi, el nu dă în vileag această iubire interzisă nu atât pentru a se ascunde de ceilalţi, cât pentru a se mistifica pe sine însuşi. Pasiunea pentru Catherine este izvorul tragediei şi al sfârşitului eroului. Pierdut, el denunţă Biroului federal de imigrări prezenţa clandestină a celor doi italieni. Dezvăluit ca trădător, Eddie pierde respectul vecinilor, al prietenilor şi al familiei. Într-un final tipic de vendetta mediteraneană, Marco, celălalt imigrant, îl ucide într-o luptă de stradă. Într-o versiune rescrisă ulterior, autorul soluţionează conflictul prin sinuciderea lui Eddie; montarea orădeană preia această ultimă variantă pentru a potenţa conflictul psihologic şi mesajul dramatic al piesei.

Comedie în cinci acte de Ben Jonson
Traducerea:  Mihnea Gheorghiu

Intriga piesei „Volpone” are la bază tema străveche a goanei după moștenire. Volpone, magnifico din Veneția, cetatea fabuloasă a luxului, dar și a tuturor viciilor, adună comori și bogății din darurile pe care lingușitorii săi i le fac zilnic, în speranța de a-i câștiga simpatia și, implicit, averea, după moarte. Ajutat de parazitul său, Mosca, Volpone simulează că ar fi bolnav pe moarte, în realitate el fiind în deplinătatea forțelor fizice, capabil de uneltiri și intrigi. Pentru el, banul este „idol” pe altar. Principalii pretendenți la moștenire sunt avocatul Voltore, bătrânul Corbaccio și negustorul Corvino. Dorind-o pe Celia, soția lui Corvino, Volpone pune la cale un plan pentru a o avea. Mosca merge în casa lui Corvino și susține că un sobor de doctori i-a recomandat stăpânului bolnav compania în pat a unei femei frumoase. Mereu cu gândul la moștenire, Corvino e gata să se încornoreze de bună-voie și își duce soția în casa lui Volpone. Celia își apără cu orice preț onoarea, iar situația este salvată în ultimul moment de Bonario, fiul lui Corbaccio.

×

TOP