Folosim cookie-uri | We use cookies
×

Stagiunea 1965-1966

Comedie dramatică în trei acte de Virgil Stoenescu

„O mişcare greşită” are ca temă formarea conştiinţei tinerilor, dezvoltarea caracterelor şi îmbogăţirea fondului lor sufletesc în condiţiile oferite de existenţa în socialism. Marin este un tânăr muncitor care poartă în sufletul său o mare durere. Cândva, la Manometru, i s-a întâmplat ceva, probabil un accident, în urma căruia a avut de suferit, fiind considerat laş ori huligan. El are acum impresia că toată lumea îl priveşte cu dispreţ, îl socoteşte incompetent şi vrea să îi dea lecţii pentru a-l reeduca. Pe lângă această durere, Marin mai are şi o taină – o inovaţie. El crede cu tărie că brevetarea acestei invenţii îi va breveta intrarea în viaţă cu demnitate, îi va asigura realizarea umană şi îi va aduce dragostea. Dar Marin nu poate duce la bun sfârşit invenţia în care îşi pune toate speranţele pentru că nu ştie matematică. Colegul său de cameră, Mitruţ, îi rezolvă în secret toate calculele, apoi pleacă, aflând că Marin o iubeşte pe tovarăşa ingineră pe care o iubeşte şi el. Aceasta, însă, nu ştie cum să aleagă între cei doi, fără a-l face pe vreunul să sufere. Atunci, ea îi oferă lui Mitruţ dragostea şi lui Marin invenţia, luptând ca ideea lui să devină o preocupare a întregului colectiv al uzinei.

Comedie în trei acte  de Al Kiriţescu

Comedia „Gaițele” face parte din așa-numita „Trilogie burgheză” a lui Alexandru Kirițescu și înfățișează, de-a lungul celor trei acte, avatarurile clanului Duduleanu, întruchipat de cele trei „gaițe” (Aneta, Zoia și Lena), precum și de generația următoare. Intriga foarte sumară se conturează prin avansurile pe care Wanda Serafim le întreprinde pentru cucerirea lui Mircea, soțul Margaretei Aldea. Avare, rapace, cele trei babe dau impresia că ar putea trăi cât lumea. Moartea Margaretei, fiică și nepoată sinucisă cu laudanum nu le zdruncină apetitul, nici plăcerea de a bârfi la nesfârșit, jucând cărți și bând tacticos cafele. Centrul de interes al lucrării stă, însă, în creionarea chipului crud al lumii provinciale. Ritmul piesei se naște în afara oricărei linii evolutive din tensiunea permanentă a dialogului, din etalarea gratuită a răutății, din provocarea, bruscarea și iritarea partenerului de discuții. Toate personajele sunt (și se etichetează reciproc) „nebuni”, „izaltați” și „monștri” într-o atmosferă de ferocitate generală, în care fiecare vrea „viața, trupul, răsuflarea, tot sângele inimii” celuilalt. După cum afirmă Ion Vartic (Dicționar analitic de opere literare românești”), „înșelând prin aparențele lor realiste, personajele, în furiile lor mecanice, jucate, simulate, seamănă în realitate cu făpturile ubuești ale lui Jarry”. Comedia „Gaițele” devine, astfel, una dintre cele mai moderne experiențe teatrale românești.

de A.J.Cronin
Traducerea:  Silvia Cucu
Premieră pe ţară

Acţiunea piesei „Jupiter se amuză” se desfăşoară în Anglia începutului de secol XX şi abordează condiţia morală a intelectualului într-o societate care nu întotdeauna îl înţelege ori îi este favorabilă. Doctorul Venner om cu mari resurse intelectuale şi pasionat de profesiunea sa, doreşte să îşi continue cercetările într-o problemă medicală foarte importantă. Pentru a reuşi, el are de luptat cu conducerea şi cu majoritatea personalului dintr-un sanatoriu particular. Înfruntarea dintre tabere este dramatică şi intransigentă, semnificând opoziţia dintre generozitatea şi umanismul savantului şi rapacitatea, mercantilisul celor care vor să transforme ştiinţa şi descoperirile ei într-o industrie rentabilă şi într-o modalitate de parvenire. Eroii îşi încep evoluţia fermi în concepţiile lor, pentru a se schimba treptat pe parcurs, ca şi cum ar abandona nişte măşti. Doctorul Venner, blazat, cinic şi misogin la început, se dovedeşte mai târziu capabil de mari sensibilităţi şi de o dragoste pasională. Mary Murray, care are de îndeplinit o datorie de misionară în Orientul Îndepărtat, îşi abandonează chemarea pentru a rămâne alături de omul pe care îl iubeşte cu o dragoste foarte pământeană. Bătrânul doctor Drewett, ascunde sub masca indiferenţei şi a egoismului un suflet cald, apt de un profund ataşament.

Dramă istorică în trei acte de  Octav Dessila

„Mihai Viteazul. Călugăreni” a continuat programul, pentru o vreme singular în peisajul teatral românesc, de cultivare a piesei istorice. „Călugăreni” face parte din trilogia „Mihai Viteazul”, fiind urmată de „Atotbiruitorul” şi „Turda”. Aplecarea asupra figurii istorice a domnitorului român este explicată de autorul Octav Dessila astfel: „Cea mai reprezentativă figură românească lipsea din dramaturgia autohtonă… Călugărenii, la bursa istorică a valorilor universale, echivalează cu Termopile, cu Austerlitz. Toate bătălii încheietoare de faze istorice.” Beneficiind de o distribuţie foarte numeroasă, piesa surprinde evenimentele desfăşurate înainte de bătălia de la Călugăreni, vestita bătălie şi retragerea strategică a lui Mihai Viteazul după victorie.

de  Irvin Shaw
Traducerea: Anca Livescu şi Emil Constantinescu
Premieră pe ţară

Considerată de unii critici drept scriere antifascistă, „Şantajul” poate fi înţeleasă ca o piesă-simbol, desfăşurată în lumea oamenilor obişnuiţi din America. Jonah Goodman şi Philip Anagnos sunt pescari simpli, a căror întreagă existenţă s-a limitat la a ieşi în larg, în apele de lângă Brooklyn, pentru a pescui. Ei îşi pun toate speranţele pentru o existenţă mai bună în cumpărarea unei bărci cu care să poată ieşi liniştiţi la pescuit. Viaţa lor idilică e tulburată de Harold Goff, un gangster care le cere bani în schimbul protecţiei: cinci dolari pe săptămână pentru a-i apăra de piraţi. În continuare, Goff jinduieşte şi la banii adunaţi de cei doi pentru barcă, şi chiar la fiica lui Goodman. Când nici justiţia întruchipată de un judecător bătrân nu îi ajută, cei doi îşi dau seama că gangsterul nu se va da înapoi de la nimic şi decid să îşi facă singuri dreptate. Ei îl duc pe Goff într-o plimbare cu barca de unde acesta nu se va mai întoarce. Irwin Shaw şi-a intitulat piesa „fabulă din Brooklyn”, adăugând următorul comentariu: „dreptatea triumfă şi cei slabi sunt victorioşi împotriva oamenilor aroganţi şi violenţi. Autorul nu pretinde că lucrurile stau la fel şi în viaţa reală.”

Comedie în trei acte de Tudor Muşatescu

Printr-un joc intertextual, Tudor Muşatescu preia titlul celebrei piese shakespeariene, pentru a contura o poveste de dragoste cuceritoare şi idealizată. „Visul unei nopţi de iarnă” este visul unei tinere fete sărace, Maria (supranumită Doruleţ), vânzătoare la un magazin de bijuterii. Valoarea piesei constă în realizarea plină de omenesc a Mariei, în dorinţa ei de evadare din monotonia zilnică a unei existenţe de-abia asigurate. Această înălţare ar echivala pentru ea cu eliberarea sufletească. Procesul sufletesc al Mariei este dublat de visul scriitorului Alexandru Manea. Obosit de viaţa pe care o duce, de relaţiile sale cu „lumea mare”, Manea are, prin Maria, revelaţia vieţii adevărate, autentice, întemeiată nu pe interes, ci pe iubirea sinceră şi reciprocă. La sfârşitul nopţii şi al piesei, viziunile onirice ale personajelor „mor” spre a se naşte în plan real, ca împliniri concrete.

×

TOP