Folosim cookie-uri | We use cookies
×

Piesă în două părţi (10 tablouri) de Paul Everac

Prin multitudinea problemelor ridicate şi prin subtilitatea lor, piesa „Simple coincidenţe” a fost asociată dramaturgiei de idei sau „de probleme” (Radu Penciulescu). Piesa nu îşi propune descrierea unui peisaj social, nu există lovituri de teatru şi o intrigă bine înlănţuită; conflictele cele mai puternice au loc în conştiinţă. Piesa constă în prezentarea unor existenţe paralele ce prilejuieşte analiza amănunţită a mai multor concepţii de viaţă. Activistul sindical Emil Vlăsceanu, infailibil purtător al moralei proletare, descoperă în viaţă şi chiar în propria familie surprize pentru care nu poate găsi o soluţie imediată. Inginerul Gheorghe Buzura care crede că totul se poate rezolva prin măsuri administrative, îşi risipeşte toată energia în fapte mărunte, dar e copleşit de dificultatea studiului dialecticii. Moş Florică Predoiu este un mucalit cu un extraordinar fond de umanitate, în care imaginea moşneagului de la periferia contrastează cu ampla sa cultură. Opoziţia schematică între eroi este abandonată: binele şi răul, noul şi vechiul, raţiunea şi absurdul se împletesc adesea inexplicabil în planul aceleiaşi conştiinţe. Toţi sunt însă mişcaţi de aceeaşi forţă: „Personajul principal al piesei mele este nevoia de a creşte. Ea reprezintă sensul vieţii noastre.” (Paul Everac)

Distribuţia:

Emil Vlăsceanu:  George Pintilescu
Teodora Vlăsceanu:  Viorica Cernucan
Sorin Vlăsceanu:  Mihai Velcescu, Nicolae Barosan 
Daniela Buzura:  Marina Maican Velcescu
Gheorghe Buzura:  Marcel Segărceanu
Cecilia Epure:  Simona Constantinescu, Olimpia Mâinea
Dănilă Coman:  Jean Săndulescu
Moş Florică Predoiu:  Nicolae Toma 
Vicki Miclescu:  Ion Abrudan
Mia Caraman:  Ana Popa
Agripina:  Anca Miere Chirilă

Regia artistică:  Valeriu Grama
Scenografia:  Sándor Nagy 
Regia tehnică:  Elena Varlam
Sufleor:  Sofica Spoială
Ilustraţia muzicală:  Dorel Olea

Data premierei:  23 noiembrie 1966

×

TOP