Comedie istorică, cu totul neistorică, în patru acte de Friedrich Dürrenmatt
Traducerea:  Aurel Buteanu şi H.Radian

În „Romulus cel Mare”, Friedrich Dürrenmatt falsifică în mod intenţionat istoria: ultimul împărat al Romei, Romulus, nu este împăratul-copil cunoscut de istorie, ci un filosof sceptic, care destramă conştient imperiul. În timp ce în jurul lui lumea antică agonizează, el îşi găseşte un rost în creşterea găinilor, pe care le botează cu numele ultimilor împăraţi romani (găina purtând numele lui Odoacru – cuceritorul vizigot- este cea mai productivă în ouă). Ani de-a rândul el face pe bufonul şi nimeni din anturajul său nu realizează că această extravaganţă este, de fapt, o metodă. Evenimentele şi figurile istorice sunt modernizate şi bagatelizate într-o manieră ce aminteşte de G.B. Shaw şi contribuie la demontarea locurilor comune ale gândirii istorice şi ale literaturii. Conform acestora, prăbuşirea unui imperiu capătă neapărat conotaţii tragice. Dimpotrivă, în piesa dramaturgului eleveţian, acest eveniment are chiar valenţe comice, cu ironii subtile la adresa istoriei şi a personalităţilor sale. După cum menţionează autorul însuşi, „Tragismul piesei rezidă în comedia sfârşitului ei: pensionarea lui Romulus de către Odoacru”, conducător lucid care înţelege că odată cu preluarea teritoriilor cucerite, vor fi preluate şi problemele imperiului învins şi că noua lui putere va fi şi ea măcinată şi condamnată. Pe orizontul istoriei îşi face deja apariţia Theodoric. 

Distribuţia:

Romulus Augustus:  Gheorghe Musceleanu
Julia:  Maud Mary
Rhea:  Gina Nicolale
Zenon Isaurioteanul:  Ioan Pater
Aemilian:   Nicolae Barosan
Mares:  Vladimir Jurăscu, Ben Dumitrescu
Tullius Rotundus:  Ion Mâinea
Spurius Titus Mamma:  Ion Martin
Achille:  Jean Săndulescu
Pyram:  Nicolae Toma
Apollyon:  Marcel Segărceanu
Caesar Rupf:  Octavian Uleu
Philax:  Constantin Simionescu
Odoacru:  Eugen Ţugulea
Theodoric:  George Pintilescu, Ben Dumitrescu
Phosphoride:  Valentin Avrigeanu
Sulphuride:  Ion Abrudan
Bucătarul:  Grig Schiţcu

Regia:  Sanda Manu
Scenografia:  Traian Niţescu
Regia tehnică:  Elena Varlam
Sufleor:  Agy Segărceanu
Sonorizarea:  Dumitru Olea

Data premierei:  30 septembrie 1967