Folosim cookie-uri | We use cookies
×

Stagiunea 1969-1970

Spectacol café-théatre
Recital de poezie şi cântece din Bihor, din texte culese de Ion Bradu

„Alină-te, dor, alină” a continuat seria spectacolelor de café-théâtre, instituind în cadru intim o formă de comunicare lirică substanţială. Recitatul Ancăi Miere-Chirilă a fost alcătuit dintr-o selecţie de texte pe tema dragostei, culese din cartea „Alină-te, dor, alină” a folcloristului bihorean Ion Bradu. Sentimentul iubirii este surprins de la prima lui înmugurire până la chinul mistuitor ascuns sau dezvăluit cosmosului întreg.  Universul folcloric este restituit în dimensiunea lui integrală prin combinarea versului şi a muzicii, subliniind fidel coordonatele sufleteşti ale creatorului anonim.

Comedie în două acte de Calderón de la Barca
Traducerea:  Val Săndulescu şi Mariana Crainic

„Casa cu două intrări”, una dintre cele mai spirituale comedii ale prolificului scriitor spaniol, este un spectacol conceput în cheie ludică, ideea de joacă fiind nota sa specifică. Dacă o casă are două intrări, înăuntrul ei se pot petrece multe lucruri neprevăzute: oamenii intră pe o poartă şi până să fie găsiţi, dispar pe cealaltă. E foarte greu de păzit o casă cu două intrări, mai ales când înăuntru se află o fată de măritat.

Comedie în trei acte de Oscar Wilde
Traducerea:  Alexandru Alcalay şi Sima Zamfir

Comedia „Ce înseamnă să fii onest” dezvoltă în paralel poveştile a doi tineri gentlemeni englezi. Jack Worthing, copil găsit şi adoptat de un nobil, duce o viaţă dublă, fiind cunoscut drept tânăr respectabil şi responsabil pe domeniul său din Hertfordshire; ani de zile, el pretinde că avea la Londra un frate pe nume Ernest, care duce o viaţă scandaloasă, dedicată exclusiv plăcerilor. În realitate, Ernest este doar un alibi care îi permite lui Jack să plece în capitală de câte ori doreşte, probabil pentru a duce acelaşi tip de viaţă pe care îl critică în cazul fratelui său imaginar.

Spectacol café-théatre din scrierile lui Teodor Mazilu 

Spectacolul „Cerc vicios” grupează patru din cele cinci scenete ale lui Teodor Mazilu cunoscute sub titlul „Tandreţe şi abjecţie”: „Pălăria de pe noptieră”, „Cicatricea”, „O plimbare cu barca” şi „Cerc vicios”. Regia a fost semnată de Ion Mîinea, în acelaşi timp şi interpretul principal în toate scenetele. Acestea sunt diferite ca profil, dar legate organic prin mesajul transmis: critică a iresponsabilităţii omului faţă de propria persoană. Peste fondul lui sufletesc generos, se depune adesea un strat de conformism social supărător, care îl predispune la o existenţă îndepărtată de cea firească. Aceasta este pendularea între tandreţe şi abjecţie, care este nu criticată sau satirizată, ci dezvăluită pur şi simplu. 

Comedie cu cântice, în două acte de Vasile Alecsandri 

„Chirița în provinție” este poate cea mai cunoscută componentă a ciclului dedicat acestui personaj de mare pregnanță în literatura românească. Piesa se construiește pe două direcții, Chirița urmărind obținerea de către Grigori Bârzoi a funcției de ispravnic al ținutului și căsătoria fiului Guliță cu Luluța, orfană aflată în grija ei. Luluța este însă îndrăgostită de Leonaș care, prin câteva travestiuri și ingenioase stratageme, reușește să se însoare cu aleasa inimii lui și să preia postul de ispravnic de care Bârzoi a abuzat. În micul ei târg provincial, Chirița pozează ca promotoare a noilor tendințe și maniere occidentale: primește scrisorile doar pe tavă, călărește și fumează pentru că e la modă, își îmbracă bărbatul „nemțește”, caută să îl stileze pe Ion rândașul. În continuare, e decisă să emigreze la Paris, pe care își imaginează că îl va cuceri cu titlul de baroană și cu franțuzeasca învățată „toute seulette” și practicată în conversații extrem de savuroase cu „Monsiu Șarl”, preceptorul lui Guliță. Piesa se încheie cu „demisionul” forțat al lui Bârzoi, cu logodna lui Leonaș cu Luluța și cu petrecerea de adio a Chiriței, care a obținut pașaportul pentru „staturile Evropii” și pornește din provincialismul ei perfect în asaltul Occidentului. 

Vodevil în trei acte de Aurel Baranga

„Fii cuminte, Cristofor!” abordează tema perenă a familiei şi a încercărilor prin care trece acest nucleu atunci când armonia începutului este erodată de trecerea anilor. Compozitorul Cristofor Bellea este căsătorit cu Ema, dar în căsnicia lor se face simţită pregnant rutina. Fiecaruia i se pare ca nu traieste, ca “vegeteaza”, ca „saptamana asta seamana cu cea dinainte”, ca “se simte obosit”, ca “a imbatranit prematur”, ca “totul e searbad”, ca celalalt e “absent”, “indiferent”, “absorbit exclusiv de preocuparile lui”. Fire autentică de artist, Cristofor îşi tratează soţia cu superioritate, îi striveşte personalitatea şi îşi permite chiar să aiba întâlniri secrete cu Anca, cea mai bună prietenă a familiei. Seismul se produce atunci când supusa soţie, plecată din localitate să vadă de sănătatea tatălui, îi trimite din gară soţului un bilet prin care îl anunţă că îl părăseşte pentru alt bărbat.

Piesă în două părţi (şapte tablouri) de Al.Kiriţescu

„Michelangelo” face parte din „Trilogia Renaşterii” (alături de „Nunta din Perugia” şi „Borgia”), inspirată din impresiile acumulate de dramaturgul român după o călătorie în Italia. „Michelangelo” este un spectacol de epocă, dar mai cu seamă de dezbatere estetică asupra condiţiei artistului. După cum sugerează titlul, piesa este închinată lui Michelangelo, prototip al omului Renaşterii, sinteză a celor mai preţuite calităţi artistice, civice şi umane. Sub aparenţa asprimii şi a mizantropiei, artistul înfăţişat de Kiriţescu ascunde imense resurse de omenie, tandreţe, gingăşie.

Piesa pune în lumină zbuciumul creatorului, lupta chinuitoare cu sine însuşi, cu destinul, drama omului izolat. Totuşi, pe lângă încercarea de a descifra misterul creaţiei, atât de impresionant întruchipată în Capela Sixtină, liantul dramatic rămâne o intrigă amoroasă.

de Arthur Miller
Traducerea:  Sima Zamfir

Celebra piesă a lui Arthur Miller investighează atât conflictele din sânul unei familii, cât și teme generale precum valorile americane, eșecurile și iluziile lumii moderne. Drama lui Willy Loman demonstrează care este prețul încrederii oarbe în Visul American, însă într-o variantă deformată a sa, un fals mit construit în jurul materialismului epocii postbelice. Willy Loman, comis-voiajor fără succes, crede din toată inima că omul care știe să se facă plăcut în ochii celorlalți va avea o reușită neîndoielnică în afaceri și va dobândi confortul material oferit de stilul de viață modern. Aceasta e doar una din iluziile în care crede cu tărie. Incapacitatea lui de a înțelege diferența dintre vis și propria viață duce la alterarea relațiilor cu soția, Linda și cu cei doi fii, Biff și Happy. Alternările realitate-iluzie, trecut-prezent traduc și o degenerare a facultăților psihice ale lui Willy. Efortul său de a crește fii perfecți se vede contrazis de realitate. Pentru Willy, Biff a fost întruchiparea tuturor posibilităților de a reuși în viață. Suita de eșecuri ale lui Biff în școală și în profesie, incapacitatea de a porni o afacere proprie, pe care Willy le înțelege ca un afront personal, ca o trădare a ambițiilor sale de părinte, îl înstrăinează pe fiu tot mai mult de părintele său. Deși viața lui Willy Loman ar putea părea o înlănțuire de nereușite (inclusiv moartea sa, prin sinucidere la volan), dramaturgul Arthur Miller își consideră personajul „un om foarte curajos, care nu se oprește brusc la jumătatea drumului, ci gonește până la capătul lui, împreună cu visele sale.” 

Comedie în trei acte de Ilie Păunescu şi Paul Aristide

Premieră absolută 

Acţiunea comediei „Salată de capete” se petrece într-o ţară imaginară, Metropolitania. Pe şosea are loc un accident de maşină, care le permite îngerilor să facă o glumă ale cărei consecinţe sunt greu de prevăzut. În accident, Palace, proprietar de hotel din capitală şi şoferul acestuia, Pepi, îşi pierd capetele. Îngerul păzitor al lui Palace, Mironmarimora, e puţin beţiv şi comite o greşeală tehnică: îi învie pe cei doi, dar, din greşeală, le schimbă capetele: capul lui Palace cel alb îl primeşte şoferul negru şi invers. De aici încep confuziile şi intriga bizară a comediei. Pe unul dintre eroi îl aşteaptă o mare moştenire. Dar cine ştie care e adevăratul moştenitor: cel care are trupul original sau capul original? Al căruia este frumoasa Blanca? Spectacol plin de metafore, „Salată de capete” face un apel la cultivarea personalităţii şi la acumularea acelor bogăţii care vor rămâne valori statornice – inteligenţa şi umanismul. 

Piesă în două părţi de Ionel Hristea

Acţiunea piesei „Un loc rămas liber” se petrece în spaţiul minuscul al unei cuşete de tren, în care se intersectează, pasager, El şi Ea. Călătoria este pretextul unor discuţii ce abundă în maxime şi cugetări aproape filozofice despre problematici etern valabile, precum: familia şi societatea, singurătatea, dragostea platoniciană, gelozia, idealurile, toate convergând spre întrebarea supremă – există oare fericire?

×

TOP