Folosim cookie-uri | We use cookies
×

Stagiunea 1975-1976

de D.R.Popescu
Premieră pe ţară

În „Balconul”, autorul pune în ecuaţie morală oameni de vârste diferite, făcându-i să retrăiască istoria trecută şi să înţeleagă istoria prezentă, pentru a se confrunta între ei şi fiecare cu sine însuşi. Tatăl, David Ionescu, conducătorul unei unităţi de producţie, fost luptător comunist în ilegalitate, îşi serbează ziua de naştere, făcându-şi cu acest prilej bilanţul vieţii. Fiul, Adrian, conştiinţa vie a tinereţii lui, îi reaminteşte mereu părintelui său, sarcinile neîmplinite; îi atrage atenţia, cu duritate şi sarcasm, dar şi cu tandreţe, că adăposteşte în jurul său oameni de nimic, falşi prieteni, „molii ale socialismului”; îi reproşează uitarea: tatăl s-a îndepărtat treptat de adevăratele, înălţătoarele idealuri de luptă comunistă; caută să îl convingă că lupta dusă odinioară se continuă şi în epoca lui, în alte condiţii şi sub alte forme. Mamei, care s-a izolat de lume şi se ocupă cu sculptura în turtă dulce, Adrian îi demonstrează că egoismul este sinonim cu laşitatea. Intriga dramatică devine o mare metaforă teatrală: sub privirile neîncrezătoare ale tatălui, impostorii îl aruncă pe fiu de pe balcon, anulând astfel fervoarea sa revoluţionară, apelul său la intransigenţă şi responsabilitate. Astfel, balconul, simbol al spaţiului neutru, prelungire a liniştii şi a confortului nostru, poate deveni prin indolenţă un depozit al laşităţilor, al impurităţilor, al păcatelor şi chiar al crimei.

Comedie în trei acte de Ben Hecht şi Charles McArthur
Traducerea: Andrei Băleanu
Pemieră pe ţară

Scrisă de doi dramaturgi la origine gazetari, piesa este plasată în lumea ziariștilor americani, măcinați de ambiția dezvăluirii ineditului, fiecare dintre ei visând să lanseze cândva marea „bombă a zilei”, tipărită cu litere de o șchioapă de pagina întâi a ziarului. Pentru a-și asigura reușita în alegeri, primarul orașului și oamenii săi de încredere, printre care pionul cel mai important este Hartmann, șeful poliției, încearcă să forțeze mâna alegătorilor printr-o tragică farsă judiciară – executarea unui condamnat la moarte, Williams. Un grup de ziariști, titulari ai rubricilor de scandal și senzație din ziarele lor, așteaptă, în biroul de presă al poliției, momentul execuției, pentru a-l descrie cu lux de amănunte. Dar planurile primarului sunt răsturnate când Williams evadează, punând mâna chiar pe pistolul șefului poliției. În această nouă situație, gazetarii sunt gata de orice pentru a stârni senzaționalul: cumpără gardieni, îl șantajează pe șeful poliției, mint.

Comedie ridiculoasă în două părţi de Gian Lorenzo Bernini
Restaurare dramaturgică: Cesare D’Onofrio,  Franca Caprino, Alberto Perrini
Traducerea: Florian Potra
Premieră mondială

Comedia „Fântâna Trevi sau Adevărul dat pe față” este o piesă plină de fantezie și umor despre nașterea unui spectacol, scoțând în evidență bucuria și amărăciunea pregătirii sale, dificultățile, neprevăzutul care pândește, dăruirea artiștilor, întrepătrunderea planului real în cel al jocului. Spectacolul este o „ars poetica”, o profesiune de credință despre teatru, un comentariu asupra jocului cu măști. Ideea centrală vehiculată de spectacol este că doar o atitudine deschisă poate garanta comuniunea omului cu semenii săi, fiind în măsură să oglindească adevărul aidoma apei din fântâna devenită simbol al perpetuei reîntoarceri la izvoare. Înrudit ca modalitate cu tradiția commediei dell’arte, spectacolul întrunește toate atributele unui text clasic: raționalitate, limpezime, preocupări ideologice sau intelectuale.

Comedie în trei părţi de Victor Frunză

Premieră absolută

Prin spectacolul „Marea gară nouă”, autorul pune realitățile româneștii ale vremii sub semnul absurdului. Construirea unei gări într-un orășel de provincie este un eveniment remarcabil. Mare, luxoasă, o adevărată bijuterie arhitectonică, gara nu are la prima vedere nici un cusur. Întreaga piesă este construită în jurul festivităților de inaugurare a noii gări, o înlănțuire de situații comice și întâmplări hilare. Finalul revelă însă că în apropierea noii gări nu trece nicio cale ferată…

de Mircea Bradu
Premieră absolută

„Noapte albă” continuă tradiția pieselor istorice de pe scena teatrului orădean, acțiunea sa fiind plasată în epoca îndepărtată a voievodului Menumorut. Meditație pe teme istorice impregnată de lirism și solemnitate, piesa este o „sinteză între informația istorică, gândirea politică românească de-a lungul secolelor și expresia mitică dată de popor stărilor existențiale fundamentale” (Dumitru Chirilă). Personajele sunt arhetipuri ale mitologiei populare care, confruntate cu situații limită, păstrează atitudini și expresii autentice și definitorii ale spiritualității românești. Înțeleptul Menumorut, conducător cu o filozofie politică și morală bine definită, este amenințat de cotropitori în căutarea averilor și a puterii. Voievodul vrea însă cu orice preț evitarea războiului și opune forței rațiunea. El e gata chiar să își ofere fiica de soție fiului conducătorului din tabăra opusă. Dialogul dintre Menumorul și Usubuu, căpetenia oștii cuceritoare, este o confruntare aprigă de caractere, mentalități și destine. În cele din urmă, diplomația și răbdarea înving forța și infatuarea, astfel încât Usubuu cel neînvins, cedează fără luptă la porțile cetății Biharia. Piesa „Noapte albă” a fost televizată în ianuarie 1978, în cadrul emisiunii „Seară de teatru” și a fost inclusă în agenda „Festivalului teatrului istoric” din Craiova, în același an.

Spectacol aniversar
Scenariul: Elisabeta Pop

Interpreţi: Simona Constantinescu, Doina Urlăţeanu, Olimpia Mâinea, Mariana Vasile, 
Eugenia Papaiani, Eugen Ţugulea, Alla Tăutu, Ion Abrudan

Regia artistică:  Sergiu Savin
Scenografia:  Tatiana Manolescu Uleu

Data premierei:  24 ianuarie 1976

Comedie în trei acte de Mihail Sebastian

„Steaua fără nume” evocă un orășel generic-anonim de provincie situat pe parcursul București-Sinaia, în gara căruia nu opresc trenurile rapide. Fapt fără precedent în existența urbei, luxosul accelerat de București oprește într-o seară pentru a debarca un pasager fără bilet și fără acte, o tulburătoare necunoscută. Aflat la gară pentru a-și prelua cartea de astronomie (pasiunea sa absolută), profesorul de liceu Marin Miroiu, vrăjit de apariția superbe doamne din lumea bună și îndepărtată, îi oferă modesta sa locuință ca adăpost pentru o noapte. Aceasta va fio noapte magică, în care cerurile se deschid și în care Mona și Marin Miroiu, au, fiecare prin celălalt, revelația altei lumi, revelație din care se naște iubirea. Dar visul ia sfârșit în zori, sub forma banalului cotidian și a perspectivelor deloc atrăgătoare oferite de viața în micul târgușor. Deși transfigurată de întâlnirea cu Miroiu, Mona va pleca totuși alături de admiratorul ei, Grig, sosit cu automobilul să o recupereze. Dar, întâlnirea nu a fost zadarnică: deși stelele nu se întorc niciodată din drumul lor, flacăra lor continuă să lumineze din înalturi.

×

TOP