Folosim cookie-uri | We use cookies
×

Stagiunea 1977-1978

Comedie de Ion Băieşu
Premieră absolută

Sub aparenţa unei comedii care desfată, piesa „Alibi” a lui Ion Băieşu analizează structura unor fenomene sociale, oferind totodată un remediu problemelor descrise cu ochi critic. Punctul de plecare este povestea unui fals accident de circulaţie, episod care, după mărturisirea autorului, este inspirat dintr-un fapt real. Centrul de interes al piesei rezidă însă în creionarea lui Gripcă, şeful sectorului cadre şi personal, personaj aproape sinistru, capabil să înlăture pe căi artificiale oamenii angajaţi pe drumul firesc al carierei profesionale. El îşi etalează fără scrupule arsenalul de care dispune, de la mitocănie la şantajul cu divulgarea secretelor intime, iar apropierea de realităţi cunoscute dă naştere unei tensiuni aparte în piesă. Personajul Bebe este, la rândul său, o figură excentrică, un cascador miraculos, un globe-trotter care doreşte să înconjoare pe jos pământul. Prin iubirea cu studenta Gabi şi prin invitaţiile de a redescoperi iarba cu rouă şi serile cu greieri, Bebe devine mesagerul întoarcerii spre umanitate, iar aceasta este, poate, o parte din remediul căutat şi imaginat de dramaturg.

Spectacol satiric-muzical de Stelian Vasilescu

Spectacolul de revistă „Aşa e viaţa” a grupat scene din imediata apropiere a spectatorilor, satirizând beţia, imoralitatea, incompetenţa, inechitatea şi alte defecte omeneşti nepieritoare, pornind de la momente de proză – schiţe, monologuri, glume semnate de Tudor Muşatescu, Stelian Vasilescu, Dumitru Solomon, Dimitrie Bălan, Gr. Pop, A. Chirilă, I. Piţigoi. Buna-dispoziţie şi umorul de calitate au fost potenţate de momentele muzicale oferite de diverşi interpreţi, acompaniaţi de orchestra teatrului. „Un interesant joc de desene-ghicitoare (droodl), condus cu suficientă dezinvoltură de prezentatorul spectacolului, Marcel Popa, a contribuit la animarea sălii, la înveselirea publicului, obligat astefl să şi gândească printre hohote de râs.” (T. Vasile – „Familia”, decembrie 1977)

Comedie în două părţi de  George Ciprian

„Omul se joacă în copilărie pentru a se amuza şi a se relaxa, mai prejos de nivelul vieţii serioase. El se poate juca şi deasupra acelui nivel: poate juca jocuri ale frumuseţii şi ale sfinţeniei.” (Johan Huizinga). Reuniţi după câţiva ani de rătăcire prin lume, Macferlan, Ciriviriş, Bălălău şi Pentagon fondează ad-hoc asociaţia „Capul de Răţoi”. Cei patru cavaleri ai libertăţii încep un joc tineresc, având ca scop eliberarea de convenţii, de principiile inutile impuse de autorităţi şi de societate: opresc trecătorii pentru a angaja dialoguri fără noimă, salută prin genuflexiuni, etc. Ei se refugiază în Pomul Veseliei, care devine sediul asociaţiei, locul în care prietenii trăiesc într-un ritm şi după norme de ei stabilite, savurând micile bucurii ale vieţii. Deasupra măruntelor şi meschinelor griji ale lumii de jos, cei patru îşi construiesc un univers al lor, în care răul nu pătrunde, în care oamenii se salută, se respectă, visează. Ridicoli uneori în lupta lor cu convenţionalul, asemenea lui Don Quijote, ei îşi asumă rolurile până la suprapunere. De aceea, starea lor de spirit din timpul jocului „de-a lumea mai bună” are o tonalitate solemnă. Hotărâţi să schimbe ceva, ei trezesc resorturi nebănuite în semenii lor: îl conving pe Rosenzveig să îşi schimbe numele, pe soţul ursuz să îşi mângâie soţia şi copiii, o învaţă pe Efimiţa ce înseamnă prietenia adevărată, devenind astfel mesagerii speranţei.

de  Slavomir Mrožek
Traducerea: Ioana şi Tudor Savu
Premieră pe ţară

În „Emigranţii”, Slawomir Mrozek conturează o imagine dureroasă a dramelor dezrădăcinării, portetizând cu ironie şi cu subtilitate doi emigranţi polonezi la Paris. Drama socială şi economică dublează drama morală şi psihologică a celor ce au emigrat în căutarea bunăstării. Juxtapunerea între ideal şi dezamăgirea trăită este dramatică. Cei doi emigranţi sunt radical diferiţi ca structură şi pregătire: AA este un intelectual inteligent, detaşat, îndrăgostit de concepte, exaltat şi vizionar; XX este un muncitor şiret şi patetic, robust şi totodată fragil din punct de vedere moral, vulnerabil prin împrejurarea în care se află. Cei doi nu reuşesc să comunice, se acuză, se suspectează, se dispreţuiesc, ajungând chiar în pragul crimei. Ce-i uneşte atunci? Subsolul sordid în care locuiesc; dorul de casă; naţionalitatea, condiţia de paria. „Dar, poate mai mult decât atât, regretul, notează Bogdan Ulmu în „România literară” (1977).

Comedie în două părţi de Leonard Gershe
Traducerea: Elisabeta Pop, Teodor Crişan, Otto Szombati Gille
Premieră pe ţară

Piesă duioasă, emoţionantă, „Fluturii sunt liberi” a fost una dintre cele mai de succes reprezentaţii de pe Broadway, bucurându-se şi de o transpunere cinemtografică pe măsura acestui succes. Născut orb, Don a trăit toată viaţa alături de mama sa, aproape tiranică în afecţiunea ei. Aflat la prima tinereţe şi în plină expansiune a mişcării flower-power, Don decide să se rupă de sub tutela mamei, în căutarea libertăţii şi a identităţii proprii. În scurt timp, el cunoaşte un alt înţeles al iubirii decât cel matern, prin Jill, actriţă aflată la început de carieră şi trecută deja printr-un divorţ. Femeie-copil, iresponsabilă, jucăuşă, Jill îl fascinează pe Don prin exuberanţa ei, după cum şi Don o cucereşte pe Jill prin cultura lui şi prin stilul de viaţă care îl face diferit de toţi iubiţii ei de până atunci. Dincolo de melodramă şi sentimentalism, spectacolul surprinde ipostaze care rămân în esenţa lor aceleaşi în pofida trecerii timpului, tinerii adulţi fiind răscoliţi de aceleaşi mici drame, situaţii echivoce şi incertitudini.

Comedie în două părţi de Adolf de Herz
Adaptarea scenică: Emanoil Enghel

Comedie uşoară, cu tentă bulevardieră, „Încurcă-lume” are în centru eforturile depuse de un soţ abil în profesie, dar mai puţin abil în viaţa conjugală, de a salva o situaţie dificilă, în care a intrat de bună-voie, fără a bănui posibilele urmări. Întârziind în oraş, cu prietenii, întâlnind şi o fată frumoasă, Emil Strâmbuleanu caută o minciună veridică pentru a-şi linişti soţia îngrijorată. Pretextul găsit îl implică pe „prietenul X, fostul coleg de bancă.” Surpriză! În cinci minute, colegul apare cu adevărat, spre stupoarea soţului şi spre bucuria soţiei. Odată apărut, însă, el începe să încurce lumea…

Primul text de teatru în limba română atribuit lui Samuil Vulcan în premieră absolută la Oradea

„Uciderea lui Grigorie Vodă în Moldova expusă tragic” este prima piesă originală românească ce se cunoaşte, păstrată în întregime şi în bune condiţii. Scrisă între 1778-1780, piesa a fost descoperită de istoricul Nicolae Densuşianu la Oradea într-un preţios fond de manuscrise provenind de la cărturarul Samuil Vulcan. Punerea în scenă a piesei la Teatrul de Stat din Oradea a fost un act de cultură călduros primit de presă şi de intelectualii vremii:

„Un gest cu adevărat reparator, de restituire către scenă, pentru spectatorul de teatru, a unui text care, cum se poate constata la o atentă urmărire a lui, are valoroase şi semnificative implicaţii, chiar şi anumite valenţe artistice, gândindu-ne că ne găsim în faţa unei opere de pionierat în teatrul şi în dramaturgia noastră.” (Lucian Drimba).

Comedie de Paul Everac
Premieră pe ţară

Directorul Farfuz din comedia „Piatră la rinichi” de Paul Everac întruchipează acel şef obişnuit să decidă singur şi abuziv cine va fi avansat, retrogradat sau concediat, transformând sectorul pe care îl conduce într-o feudă personală. El este secondat de un şef de personal complice şi de un preşedinte de sindicat lipsit de energie şi de voinţă. Mecanismul se perpetuează până când Vigil Urechiatu, sub impulsul unei crize la rinichi, se ridică împotriva acestei stări de fapt, afirmând nişte adevăruri pe care ceilalţi nu îndrăzneau să le spună. El denunţă minciuna, impostura, lăcomia, escrocheria, necinstea care se infiltrează în societate precum pietrele la rinichi într-un organism sănătos. Criza de rinichi devine criza adevărului care îi sperie pe conducători, mai ales că ea este molipsitoare, cuprinzându-i pe toţi angajaţii. Scrisă din speranţa de a îndrepta unele din cusururile societăţii contemporane, piesa beneficiază de o structură filmică, de treceri rapide de la un tablou la altul. „Piatră la rinichi” este un îndemn la atitudine fermă, de dezaprobare a unor situaţii asemănătoare celor din piesă şi pledează pentru refuzul comodităţii, al indiferenţei, al trecerii oarbe pe lângă fapte reprobabile şi pe lângă semeni demni de tot dispreţul.

Spectacol de studio
Selecţia versurilor:  Andrei Bokor

Interpretează:

Nicolae Toma, Alla Tăutu, Olimpia Mâinea, Marcel Popa, Ion Mâinea, Ion Abrudan, Mariana Vasile 

Regia artistică:  Szombati Gille Otto
Scenografia:  Tatiana Manolescu Uleu

Data premierei:  16 noiembrie 1976

Spectacol café-théatre
Mari procese politice

Spectacol-document, „Și totuși…” s-a constituit ca un colaj de depoziții din celebre procese politice. Spectacolul a fost inclus în seria café-théâtre-ului orădean și a participat la cea de-a V-a ediție a Galei recitalurilor dramatice de la Bacău (11-15 mai 1978).

Scenariul, regia artistică şi interpretarea:  Radu Vaida

Data premierei:  6 iunie 1978

 

×

TOP