Tipărire
Categorie: Stagiunea 1977-1978

de  Slavomir Mrožek
Traducerea: Ioana şi Tudor Savu
Premieră pe ţară

În „Emigranţii”, Slawomir Mrozek conturează o imagine dureroasă a dramelor dezrădăcinării, portetizând cu ironie şi cu subtilitate doi emigranţi polonezi la Paris. Drama socială şi economică dublează drama morală şi psihologică a celor ce au emigrat în căutarea bunăstării. Juxtapunerea între ideal şi dezamăgirea trăită este dramatică. Cei doi emigranţi sunt radical diferiţi ca structură şi pregătire: AA este un intelectual inteligent, detaşat, îndrăgostit de concepte, exaltat şi vizionar; XX este un muncitor şiret şi patetic, robust şi totodată fragil din punct de vedere moral, vulnerabil prin împrejurarea în care se află. Cei doi nu reuşesc să comunice, se acuză, se suspectează, se dispreţuiesc, ajungând chiar în pragul crimei. Ce-i uneşte atunci? Subsolul sordid în care locuiesc; dorul de casă; naţionalitatea, condiţia de paria. „Dar, poate mai mult decât atât, regretul, notează Bogdan Ulmu în „România literară” (1977).

Faptul că unica lor certitudine era apartenenţa etnică, matca geografică; prin ea aveau un rost în lume, ea le oferise o familie, o profesie, o noimă existenţială. Fugind, n-au plecat „spre ceva, ci de ceva”, nuanţă pe care-o realizează tardiv, cu lacrimi în ochi”. Ei visează în continuare la tărâmul promisiunilor, al fericirii, dar printr-un paradox dureros, acesta devine ţara pe care au părăsit-o şi în care poate nu vor mai ajunge niciodată.

Distribuţia:

AA:  Mircea Constantinescu 
XX:  Radu Vaida 

Regia artistică:  Alexandru Colpacci
Scenografia:  Tatiana Manolescu Uleu

Data premierei:  23  septembrie 1977

– Spectacolul a fost distins cu premii de regie pentru spectacol şi de interpretare la Colocviul de regie de la Bârlad (1978) şi Premiul A.T.M. pentru regie: Alexandru Colpacci
– În anul 1982 spectacolul s-a transmis pe postul televiziunii naţionale