Folosim cookie-uri | We use cookies
×

Spectacol-coupé

Scrisă în tradiția teatrului absurdului, piesa „Picnic pe câmpul de luptă” este considerată o parabolă împotriva războiului, mecanism monstruos ce angrenează indivizii fără ca aceștia să fie conștienți de misiunea lor sau de forțele și principiile care îi conduc. Pe un câmp de luptă oarecare, domnul și doamna Tépan vin să petreacă o după-amiază de duminică agreabilă la un picnic alături de fiul lor, soldatul Zapo, singur, confuz și înspăimântat. În timp ce ei discută despre evoluția artei războiului (de la lupta cu cai la lupta fără cai), în tranșee își face apariția Zépo, soldat din tabăra adversă, care este făcut prizonier pentru că așa cer uzanțele. Zapo și Zépo au vieți interschimbabile, au aceleași obiceiuri, nutresc aceleași idei și aceleași credințe. Amândoi au fost mobilizați la luptă fără să cunoască mobilul acesteia, guvernați de forțe mai presus de ei, care nu se explică. Războiul, moartea, relațiile interpersonale nu au în ele nimic major, sunt reduse la dimensiuni ridicole. Cei patru găsesc chiar și o soluție pentru a opri războiul, soluție care este pe măsura acestei lipse de semnificații: fiecare trebuie să își convingă camarazii că cealaltă parte nu mai vrea să se războiască. Din nefericire, un atac cu bombe și mitraliere îi ucide pe toți, înainte de a-și fi putut comunica mai departe strălucita idee.

Picnic pe câmpul de luptă
de Fernando Arrabal
Traducerea: Alexandru Baciu

Distribuţia:

Zapo:  Mircea Constantinescu
Domnul Tepan:  Liviu Rozorea
Doamna Tepan:  Anca Miere Chirilă
Zepo:  Radu Vaida

Cerşetorul sau câinele mort
de Bertolt Brecht
Traducerea: Petre Stoica

La terminarea războiului, Împăratul dorește să celebreze victoria asupra celui mai aprig dușman al său printr-o mare sărbătoare în oraș. Pe drumul spre festivități, el se întâlnește cu Cerșetorul sărac lipit pământului, mai trist ca niciodată după pierderea singurului tovarăș, fidelul său câine. În spiritul victoriei, Împăratul vrea să își dovedească mărinimia permițându-și o discuție cu umilul Cerșetor.

Astfel începe o dezbatere excepțională între conducător și supus, o lecție despre bogați și săraci, o ciocnire între două lumi, un dialog inspirat despre istorie, adevăr și viață. Dar oare cei doi conversează cu adevărat, sau susțin doar două monologuri paralele, trecând unul pe lângă celălalt? Răspunsul rămâne un mister, ca și răspunsurile la întrebările chinuitoare: ce înseamnă, cu adevărat, să fii stăpân, să domneşti  peste oameni? Există istorie? Cerşetorul este oare un înţelept stoic sau un nebun? Cine vede clar situaţia?  Şi ce înseamnă, până la urmă, clarviziunea?

Abia la sfârșitul piesei, spectatorii înțeleg că Cerșetorul este orb. Ceea ce ridică o altă întrebare: Cerşetorul ar fi vorbit la fel, dacă ar fi ştiut cu cine vorbeşte?

Distribuţia:

Împăratul:  Radu Vaida
Cerşetorul:  Liviu Rozorea

Regia artistică:  Magda Bordeianu
Scenografia:  Valeriu Cristian
Regia tehnică:  Dalma Simionescu
Sufleor:  Florenţa Szabo
Lumini:  Vasile Blejan
Sonorizare:  Dumitru Olea

 Data premierei:  23 februarie 1980

×

TOP