Folosim cookie-uri | We use cookies
×

Stagiunea 1982-1983

Cabaret literar-muzical din scrierile lui Tudor Muşatescu

Conceput ca o celebrare a 80 de ani de la naşterea lui Tudor Muşatescu, spetcacolul «Ale vieţii valuri» îşi preia titlul de la o culegere de schiţe umoristice întocmită de plurivalentul scriitor român. În decorul unei grădini de vară sunt aduse în faţa publicului mici scenete cu două-trei personaje, printre care: „Un prieten vechi”, „Declaraţiune”, „Domnul cu camelii”, „Proces-verbal”, „Obligaţii”„Muşatisme”, „Scafandrierii”. Umorul, ironia şi muzica se împletesc în jocul actorilor orădeni şi al celor bucureşteni, de la Teatrul Naţional „Ion Luca Caragiale”.

de Harold Pinter
Traducerea: Horia Hulban
Premieră pe ţară

„Aniversarea”, piesă devenită clasică în dramaturgia universală, a fost încadrată pe Martin Eslin în categoria teatrului absurdului. Acţiunea piesei este situată într-o pensiune claustrofobică, murdară, sufocantă, aşezată într-un oraş englezesc de pe malul mării, nu departe de Londra. Pensiunea este proprietatea unui cuplu în jurul vârstei de şaizeci de ani, Meg şi Petey, al cărora singur client este Stanley. Figură apatică, ternă, Stanley îşi asumă identitatea unui fost pianist şi se retrage la pensiune ca într-un refugiu. Meg îl îngijeşte pe Stanley cu o afecţiune maternă, aflată la graniţa incestului. Ameninţarea resimţită încă de la începutul piesei se materializează odată cu apariţia celor doi străini, Goldberg şi McCann, sosiţi, chipurile, pentru aniversarea lui Stanley. Deşi acesta neagă că ar fi ziua lui, la insistenţele lui Meg se organizează o petrecere care se transformă treptat într-un coşmar. Stanley este hărţuit cu acuzaţii şi nenumărate întrebări agresive despre o organizaţie pe care ar fi trădat-o, dar şi întrebări filosofice („De ce a trecut puiul strada?”) sau retoric-absurde. După un joc halucinant de-a baba-oarba, cei doi îl duc cu forţa pe Stanley spre un anume Monty, metaforă, poate, a alunecării omului spre moarte.

Teatru de poezie din versuri de Romulus Vulpescu
Scenariul:  Elisabeta Pop

„Teatrul de poezie” ce a cuprins recitaluri din creația poeților contemporani l-a avut în stagiunea 1982-1983 ca invitat special pe Romulus Vulpescu, într-un spectacol intitulat „Arte și meserie”, după titlul volumului publicat în 1979. Poeziile au fost recitate (respectiv cântate) de Cristina Șchiopu, Eugen Harizomenov, Tudor Gheorghe și însuși autorul originar din Oradea, iar personalitatea și opera creatorului au fost evocate, dup caz, de Laurențiu Ulici, Ileana Vulpescu și Mircea Bradu.

Interpreţi:  Cristina Şchiopu, Eugen Harizomenov
Invitat:  Tudor Gheorghe

Regia artistică:  Cristina Şchiopu

Data premierei:  5 aprilie 1983

de Adrian Dohotaru

„Îndrăgostiții de la 9 seara” este piesa unei experiențe de viață care marchează omul până la adânci bătrâneți: prima iubire, trăită la ieșirea din adolescență și intrarea în maturitatea fragedă. Autorul își oprește privirea asupra unei perechi de îndrăgostiți puri, frumoși, cuminți și „devreme acasă”: Radu și Ana, elevi aflați în pragul examenului de bacalaureat. Povestea de iubire este investită cu un credit absolut: nu există nicio umbră de îndoială sau de nefericire care ar putea afecta armonia din interior. „Câtă vreme dragostea rămâne o singurătate în doi e mai puțin expusă coroziunii, contactele cu mediul ambiant pot fi însă generatoare de erori, unele grave, care „întorc viața pe dos”, fiind nevoie de o imensă doză de generozitate și (în ciuda vârstei fragede) de matură chibzuință pentru ca firul rupt să poată fi reînnodat. Sub presiunea bulversantă din exterior (alcătuită din vulgaritate, răutate înrudită cu delincvența, opacitate în fața sentimentelor pure), eroii piesei ajung pe un tărâm intens dramatic, dar autorul (…) îi iubește atât de mult încât nu-i lasă să sufere, îi ia de mână și-i scoate la drumul cel bun.” (Dumitru Chirilă, „Familia”, iulie 1983).

Dramă în cinci acte de Friedrich Schiller
Traducerea: Mihai Izbeşescu şi Mariana Crainic

Piesa „Intrigă şi iubire” reprezintă un reper în dramaturgia occidentală datorită faptului că autorul abandonează structura tradiţională (a tragediei neoclasice) în favoarea unui portret social şi politic al epocii sale. Piesa lui Schiller, intitulată iniţial „Luise Millerin”, este punctul de pornire al operei în 3 acte „Luisa Miller” de Giuseppe Verdi. Născută din observaţia directă a realităţii, a problemelor actualităţii, „Intrigă şi iubire” are un pronunţat caracter realist şi este încărcată de energie revoluţionară, dobândind chiar o tentă politică. Abuzurile şi decăderea din întreaga Germanie a epocii îşi găsesc întruchiparea în principatul lui Karl Eugen. În acest spaţiu înfloreşte o poveste de iubire nepermisă de legile nescrise ale aparteneţei la clasele sociale, între Luise (fiica unui burghez modest) şi maiorul Ferdinand (fiul Prezidentului de la Curte). Ferdinand, deşi decis să treacă peste opreliştile diferenţei de clasă pentru a-şi împlini iubirea pe care o consideră dreptul natural al omului, are totuşi un sentiment de vină pentru că a încălcat barierele sociale. Luise, demnă şi hotărâtă, este gata să renunţe „la o legătură care ar tulbura relaţiile sociale şi ar zdruncina legile obişnuite ale unei orânduiri eterne.” Dragostei lor lor i se opune intriga urzită de Wurm, Von Walter şi Von Kalb, membri ai nobilimii de la curte. Imposibila iubire dintre Luise şi Ferdinand nu se poate împlini decât în moarte.

Spectacol muzical de Silvia Kerim, după Pamela Travers

Spectacolul muzical orădean a cuprins o serie de episoade ale bine-cunoscutei povești ce o are în centru pe excentrica Mary Poppins. Cea care va deveni doica familiei Banks sosește în casa acestora purtată de Vântul de Miazăzi, pe care îl preferă Expresului Londra Glasgow. Cei doi copii, Jane și Michael își dau seama curând că noua lor doică, deși severă, are atribute magice care o fac extraordinară. Împreună, ei trec prin diferite aventuri, de la servirea ceaiului pe tavan, discuții cu păsări și animale, la o călătorie în jurul lumii cu busola. Prezența lui Mary Poppins schimbă viața familiei de pe Aleea Cireșilor. Ea aduce ordine în casă, fericire părinților și multă aventură și experiență copiilor. Când consideră că aceștia au învățat suficiente lecții, că misiunea ei a fost îndeplinită cu succes, Mary Poppins pleacă, nu înainte de a promite că va reveni oricând va fi nevoie de ea.

Piesă în trei părţi, opt tablouri şi un epilog de G.M.Zamfirescu
Premieră absolută

Premiera spectacolului „Schimbarea la faţă” a avut loc la Oradea în cadrul manifestării culturale „Monografia scenică: G.M. Zamfirescu”, menită să aducă o lumină nouă asupra unei prezenţe active în viaţa teatrală interbelică din România. Alături de reprezentaţia orădeană, manifestarea a inclus spectacolul „Idolul şi Ion Anapaoda” (Teatrul Naţional „I.L. Caragiale”) şi un colocviu la care au participat reputaţi critici, istorici şi oameni de teatru. Îndurerat de sinuciderea părintelui său, recunoscut pentru cinstea lui exemplară, Pamfil se ridică împotriva politicienilor corupţi, hoţi, escroci, capabili de orice pentru a-şi apăra câştigurile şi funcţiile. Pentru a-i demasca, Pamfil se insinuează în rândurile lor, imitându-i la perfecţie în stil şi mijloace. În momentul în care are suficiente informaţii despre toţi, Pamfil îi poate anihila, chiar cu propriile lor metode – şantajul, înşelătoria. Poate însă un singur om – fie el puternic şi cinstit ca Pamfil – să răstoarne o întreagă orânduire? Demersul lui Pamfil porneşte atât din dorinţa de a-şi răzbuna părintele mort, cât şi din convingere politică, din crezul că o revoluţie e posibilă şi necesară. El încearcă să spargă starea de pasivitate şi pesimism acţionând, luptând pentru un ideal de mai bine, pentru o „schimbare la faţă”.

Comedie în trei acte de Tudor Muşatescu

Acţiunea piesei „Titanic vals” se petrece într-un oraş de provincie unde Spirache, funcţionar la prefectură, duce un trai modest alături de familia sa, alcătuită din soţie (Dacia), doi fii (Traian şi Decebal), două fiice (Miza şi Gena, provenită dintr-o căsătorie anterioară) şi soacra (Chiriachiţa). Unica speranţă de îmbogăţire a familiei e reprezentată de moartea unchiului Tache, fratele lui Spirache. După cum observă Laura Pavel, titlul metaforic face referire la răsturnarea de situație care declanșează „valsul” tribulațiilor familiale, amoroase și politice ale piesei: naufragiul vaporului Tracia (versiune autohtonă parodică a Titanicului), în care moare unchiul Tache. Ca urmare a moștenirii, familia se înalţă pe scara socială, parvine, adoptă tabieturi de aristocraţi, iar femeile aspiră la un post de deputat pentru Spirache, fiind gata chiar să cumpere pe ascuns această funcţie. O clauză testamentară descoperită tardiv menţionează că averea lui Tache nu a fost direcţionată corect, ci că trebuia acordată primului moştenitor, adică copilului nou-născut al Mizei, preluat de Gena, pentru a salva onoarea surorii ei. Finalul piesei prezintă, în oglindă, poveștile de iubire ale celor două fete: Miza se va căsători cu Locotenentul Stamate, iar Gena cu Petru Dinu. De asemenea, se relevă că Spirache ştiuse din primul moment despre iubirile fetelor lui şi că aranjase lucrurile în felul cel mai fericit posibil (inclusiv introducând o clauză falsă în testament). Astfel, personajul aparent cel mai şters şi mai asuprit de familie se dovedeşte a fi cel mai influent, iar piesa se încheie în cel mai desăvârşit happy-end, cu o fotografie a de-acum fericitei familii.

Comedie în două părţi de Marc Gilbert Sauvajon
Traducerea: Angela Plati

Spectacolul s-a jucat trei stagiuni, şi cu titlul „Divorţ în stil englezesc”. 

Comedie bulevardieră alertă și inventivă, „Un week-end de adio” vorbește cu vervă despre dragostea în căsnicie și … în afara ei. După cincisprezece ani de căsătorie, Hugh Preston, comediant de succes la BBC, este confruntat cu o situație aparent fără ieșire: soția sa, Liz, s-a îndrăgostit de John Brownlow și mai mult, e pe punctul de a fugi cu acesta într-o călătorie romantică în Italia. Departe de a accepta vestea și de a se lăsa doborât, Hugh imaginează o stratagemă prin care toate planurile proaspeților îndrăgostiți vor fi contrariate. De o suspectă galanterie, Hugh acceptă despărțirea, ba chiar se oferă să își asume responsabilitatea morală pentru divorț, înscenând un flagrant delict cu secretara sa, Patricia Forsyth (Patty-Pat). Pentru realizarea planului, el îi invită la domiciliul lor atât pe Brownlow, cât și pe Patricia, prilej cu care alimentează gelozia lui Liz și, în paralel, își discreditează pas cu pas concurentul, până când soția pusă pe aventuri nu mai poate vedea în el decât „un cioclu”. Hugh dă pe față toate detaliile întâlnirii, fiecare știe totul despre celălalt, or, după cum spune Liz, „o dragoste are nevoie de puțină poezie ca să trăiască… de puțin mister … de puțin vis…”. În cele din urmă, Liz înțelege că noua ei cucerire nu se poate compara cu soțul pe care era gata să îl abandoneze, confundând dificultățile inerente ale unui mariaj cu o reală, dar inexistentă criză de afecțiune. Finalul aduce o ultimă răsturnare comică de situații: secretara pornește spre Londra împreună cu Brownlow, în timp ce soții Preston se pregătesc pentru a pleca în Italia, în a șaptea călătorie de nuntă.

×

TOP