Folosim cookie-uri | We use cookies
×

de Harold Pinter
Traducerea: Horia Hulban
Premieră pe ţară

„Aniversarea”, piesă devenită clasică în dramaturgia universală, a fost încadrată pe Martin Eslin în categoria teatrului absurdului. Acţiunea piesei este situată într-o pensiune claustrofobică, murdară, sufocantă, aşezată într-un oraş englezesc de pe malul mării, nu departe de Londra. Pensiunea este proprietatea unui cuplu în jurul vârstei de şaizeci de ani, Meg şi Petey, al cărora singur client este Stanley. Figură apatică, ternă, Stanley îşi asumă identitatea unui fost pianist şi se retrage la pensiune ca într-un refugiu. Meg îl îngijeşte pe Stanley cu o afecţiune maternă, aflată la graniţa incestului. Ameninţarea resimţită încă de la începutul piesei se materializează odată cu apariţia celor doi străini, Goldberg şi McCann, sosiţi, chipurile, pentru aniversarea lui Stanley. Deşi acesta neagă că ar fi ziua lui, la insistenţele lui Meg se organizează o petrecere care se transformă treptat într-un coşmar. Stanley este hărţuit cu acuzaţii şi nenumărate întrebări agresive despre o organizaţie pe care ar fi trădat-o, dar şi întrebări filosofice („De ce a trecut puiul strada?”) sau retoric-absurde. După un joc halucinant de-a baba-oarba, cei doi îl duc cu forţa pe Stanley spre un anume Monty, metaforă, poate, a alunecării omului spre moarte.

Ambianţa apăsătoare a piesei se construieşte prin mai multe elemente precum: posibilitatea unui pericol ascuns în aparanta normalitate, presimţirea unui dezastru iminent, folosirea ironiei acolo unde comunicarea devine inutilă, confuzii aproape suprarealiste, lipsa oricărei explicaţii raţionale pentru acţiunile personajelor, toate dând naştere celui mai tipic absurd teatral.

Distribuţia:

Petey:  Eugen Ţugulea
Meg:  Anca Miere Chirilă
Stanley:  Ion Mâinea
Lulu:  Tania Filip
Goldberg:  Eugen Harizomenov
McCann:  George Voinese

Regia şi scenografia:  Sergiu Savin

Data premierei:  15 februarie 1983

 

 

×

TOP