Folosim cookie-uri | We use cookies
×

Stagiunea 1984-1985

Comedie în două părţi de  Samuil Alioşin
Traducerea: Denisa Fejes

Piesă cu patru personaje de o bogăţie lăuntrică remarcabilă, „A optsprezecea cămilă” se construieşte în jurul ideii de absolut în dragoste. Ca şi în restul dramaturgiei lui Samuil Alioşin, vremlnicia vieţii obligă personajele la o trăire plenară, în respectul valorilor absolute. În această piesă, dragostea devine principiul suprem în numele cărora se poate pierde sau câştiga totul. Compromisul este exclus: nu există nici „aproape” iubire, nici „aproape familie”. Totuşi, iubirea nu este declamată bombastic, ci emană din gesturile reţinute, din replicile fragmentare.

Teatru de poezie din versuri de Federico Garcia Lorca

Interpretă:  Carmen Trocan

Data premierei:  17 noiembrie 1984

Piesă poliţistă de  Robert Thomas

Traducerea: Aurel Baranga

După luna de miere petrecută la Veneţia, Daniel Corban face un popas într-un sat din Alpi, unde semnalează poliţiei dispariţia tinerei sale soţii. Ca urmare a unei dispute, aceasta a plecat fără a reveni vreme de câteva zile. Comisarul însărcinat cu investigarea cazului este nevoit să admită că ancheta stă pe loc şi că tânărul soţ trebuie să mai aibă răbdare până la regăsirea perechii pierdute. Când preotul satului îl anunţă pe Daniel că i-a regăsit soţia, uluirea sa este totală: femeia care îşi face apariţia este o necunoscută. Ea susţine cu hotărâre că soţul său suferă de amnezie şi, pentru a-şi consolida poziţia, se supune unui interogatoriu pe care îl trece cu succes. În faţa acestei situaţii neprevăzute, comisarul (şi împreună cu el spectatorul) nu mai ştie pe cine să creadă: pe preot? pe soţ? pe soţie? Cine minte şi cine spune adevărul? Daniel Corban este victima unui acces de nebunie sau a unui complot ce vizează obţinerea unei moşteniri prin impostură?

Comedie de Dumitru Solomon

„Examen de bacalaureat” este o falsă piesă poliţistă, lipsită de crime senzaţionale, dar populată de „asasini morali” (Ileana Berlogea, „Contemporanul”, 21 iunie 1985) şi animată de o anchetă în care, paradoxal, naivitatea şi inocenţa se dovedesc a fi factorii cei mai eficienţi pentru descoperirea adevărului. În pragul examenului de bacalaureat desfăşurat într-un oraş de provincie, preşedintele comisiei, profesorul Cantemir, dispare în mod misterios. Crimă? Fugă? Cei însărcinaţi cu investigarea acestei situaţii sunt Teo, proaspătă absolventă a facultăţii de drept, procuror-stagiar aflat la primul caz şi Fifi, tânăr reprezentant al ordinii publice, specializat în pedepsirea autorilor de spargeri de geamuri din şcoli. Ei descoperă spectacolul precarităţii intelectuale, al mediocrităţii şi al imposturii jucat de cei care îl asaltează pe profesorul Cantemir pentru a obţine, prin mijloace oneroase – şantaj, mită, trafic de influenţă – o diplomă de bacalaureat: Directorul, Castor şi Polux, Pscpsc, Diana şi Sportivul. Dincolo de şarja morală, piesa „Examen de bacalaureat” alătură mijloacele verificate ale comediei  – crescendo-ul comic, qui-pro-quo-ul, travesti-ul, calambururile şi cele ale farsei moderne: trecerea din registrul realist la cel absurd, combinarea lirismului şi a prozaicului într-un tot ce face notă aparte în ansamblul creaţiei lui Dumitru Solomon.

de Alexandr Ghelman
Traducerea: Tudor Steriade

„Într-un parc… pe o bancă” poate fi considerată o poveste de dragoste originală şi modernă, între doi oameni ale căror destine se întâlnesc, aparent întâmplător, într-un parc, pe o bancă, la apus de soare. Piesa se constituie ca o succesiune de confesiuni, un joc al măştilor cu frânturi de adevăr şi cât mai multă ficţiune, prin care cei doi încearcă să stabilească o comuniune, explorează căi de înţelegere, de legături profunde. Dialogul lor este şi o dezbatere etică, marcată de neputinţă, violenţă şi de lipsa de speranţă. EA doreşte cu grabă şi cu disperare să îşi aline singurătatea, însă încearcă să îşi întâlnească perechea şi idealul de împlinire în parc, locul predilect al petrecăreţilor în căutare de aventuri. Şi EL este singur, nu cunoaşte căldura unui cămin, nu are prieteni, nici sprijin moral. Îşi inventează biografii triste, menite să impresioneze femeile, ele însele incapabile de a discerne adevărul. EL caută şi cultivă singuurătatea, chiar şi într-o întâlnire-aventură de două ore. De aceea, visele EI de armonie conjugală, de stabilitate, de  fidelitate şi de certitudini nu trezesc în EL efectul aşteptat. De altfel, niciunul nu menţionează dragostea, singura modalitate prin care posibilul cuplu ar accede la fericire. În parc, în umbrele nopţii, totul pare posibil, dar la răsăritul soarelui, în lumina realităţii?…

Momente vesele, muzică – spectacol realizat în colaborare cu Teatrul „Bulandra” Bucureşti

Interpreţi: Simona Constantinescu, Anca Miere Chirilă, Cristina Şchiopu, Ileana Iurciuc,  Széll Patka Eta, Iuliana Chelu, Nicolae Toma, Eugen Ţugulea, Laurian Jivan, Ion Mâinea, Ion Abrudan, Nicolae Barosan, Eugen Harizomenov, Tiberiu Covaci, Daniel Vulcu, Emil  Sauciuc

Dansează:
Ana Maria Nagy, Mimi Németh, Camelia Mălan, Lucia Dobra, Mariana Rusu, Balázs Ildikó

Invitaţi în spectacol: Tamara Buciuceanu, Ion Caramitru, Ion Besoiu, Ştefan Bănică, Virgil Ogăşanu, Florian Pittiş

Piesă în două părţi de Mircea Bradu

Premieră absolută

Piesa de inspiraţie istorică „Satul blestemat” îşi situează acţiunea în preajma evenimentelor din 23 august 1944, pretextul fiind terorizarea comunităţii săteşti de către autorităţile horthiste cu scopul de a descoperi secretul unor arme dispărute. Satul de munte bihorean este departe de marile încleştări ale războiului, dar situaţia limită care se  creează obligă la atitudine şi participare. Autorităţile horthiste comit felurite abuzuri şi samavolnicii, iar sentimentul dominant este spaima, ameninţarea, apăsarea. Totuşi, optimismul şi speranţa îşi fac treptat loc în ambianţa piesei când aflăm că există o mişcare de rezistenţă susţinută de toată colectivitatea, inclusiv de primarul numit de germani şi care se oferă drept obiect al anchetei, cu scopul de a o conduce, măcar temporar, pe o pistă falsă. Acţiunile mişcării de rezistenţă preced schimbarea radicală în situaţia politică de la 23 august 1944, şi pun pe primul plan demnitatea naţională, curajul, hotărârea în sprijinirea unei cauze considerate legitime.

Comedie de Bogdan Petriceicu Haşdeu

„Orthonerozia” (1871-1872), reluată în 1879 sub denumirea „Trei crai de la răsărit” şi pusă în scenă la Teatrul orădean cu titlul „Tata, fata şi trei crai” este o comedie de moravuri îndreptată mai ales împotriva stricătorilor de limbă. De altfel, piesa este inspirată de confruntarea dintre cele două tendinţe lingvistice dominante la acea vreme: curentul latinist şi folosirea fără măsură a cuvintelor franţuzeşti. Mariţa, fiica băcanului Hagi-Pană, educată la pension german, este peţită de trei pretendenţi: copistul franţuzit Jorj, profesorul Numa-Consule, latinist fanatic şi Petrică, băiat de prăvălie, „curat român”. În final, după momente comice spumoase, dar cu tentă de critică socială, victoria revine sănătosului şi echilibratului element autohton. Alegerea lui Petrică este sinonimă cu sublinierea valorilor specifice ale limbii române, apărarea ei de excese, atitudine evidentă evidentă într-unul din cupletele ce încheie piesa:

„Cugetarea românească
Are portul românesc
Nu lăsaţi dar s-o ciontească
Cei ce limba ne-o pocesc! (…)
Românimea cât trăieşte
Graiul nu şi-l va lăsa;
Să vorbim dar româneşte:
Orice neam cu limba sa.”

×

TOP