Tipărire
Categorie: Stagiunea 1995-1996

de Ana Ripka-Rus (debut)

Piesă cu inserții absurde și grotești, „Aproape o pădure” evocă o lume stranie, nedeterminată temporal sau spațial, izolată după un pâlc de copaci ce alcătuiesc „aproape o pădure” și ascund în spatele lor personaje fără nume, chinuite, inadaptate și incoerente.
În centrul lumii acesteia se află Femeia, care își trăiește într-o izolare auto-impusă vina de a-și fi împins iubitul din tinerețe la sinucidere. Motivele întâmplării nu sunt clare, dar de atunci, Femeia s-a scufundat într-o mizantropie totală, în care singurii tovarăși sunt Cocoșatul, care îi păzește poarta și o iubește în secret, Nebuna (posibil alter-ego al Femeii) și piticii de grădină, care – crede ea – prind viață numai noaptea. Atât pătrunderea Tânărului, cât și cea ulterioară, a Polițistului în lumea lor au motivații de ordin erotic și sunt privite ca o amenințare la solitudinea confortabilă în care se complac cei trei.

În podul casei în care trăiește Femeia se strecoară în fiecare noapte Amantul și Amanta. Este același pod în care, cu mulți ani în urmă, se întâlneau Femeia și iubitul ei, nimeni altul decât Amantul din prezent, care i-a înscenat odinioară farsa sinuciderii pentru a se elibera dintr-o legătură devenită plictisitoare și prea serioasă.

Distribuţia:

Femeia:  Ioana Blaga
Tânărul:  Dorin Presecan
Cocoşatul:  Ion Abrudan
Nebuna:  Mariana Presecan
Amantul:  George Voinese
Amanta: Andra Tudor
Poliţistul:  Eugen Ţugulea
În alte roluri:  Loredana Iuga, Marius Costea, Otilia Bosca

Regia artistică:  Iustina Prisacaru (debut)
Scenografia:  Vilmos Bölöni
Regia tehnică:  Eugenia Popa
Sufleor:  Iuliana Chelu
Lumini:  Laviniu Goron
Sonorizare:  Sorin Domide

Data premierei:  5 octombrie 1995